Eram la un capăt al firului,
tu,
la celălalt. vorbind, râzând
sentimentele noastre alergau
în iureș nebun
unele spre celălalte,
întâlnindu-se la mijloc
lovindu-se, iubindu-se,
îmbrățișându-se,
în firul telefonului,
devenind un singur verb

Eram la un capăt al orașului,
tu,
la celălalt. râzând, vorbind
tramvaiul îl luam alergând
în brațele tale, iubindu-ne
părăsindu-ne trupurile
unite, înlănțuite în dansul,
verbului

Eram la un capăt al lumii,
tu,
la celălalt. vorbind, râzând,
gândurile noastre se uneau
se loveau, se omorau
în cinstea verbului primordial.

Eram la un capăt al istoriei,
tu,
la celălalt.amuțind, plângând,
gândul meu o luase la stânga,
al tău la dreapta
nemaiîntâlnindu-se
vreodată,
căutându-ne cu frenezie,
unul în zilele Începutului,
altul in zilele Sfârșitului.
Nu am putut însă depăși
zidul interpus.