Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei

titlu cuceritor, cuvinte luminând cu grație, muzicalitatea e incontestabil de un anume rafinament auriu, \"lucrătura\" se întrevede țesută cu migală și ochi atent de autor puternic, lirism bine marcat, fără redundanțe, finalul e imperial

acestea fiind spuse,

reverență

PS: am adus comentariul și aici:)) nu mă las eu cu una cu două...și trebuie să îți spun direct, în față, că nu e o chestie de reciprocitate

Este într-adevăr un poem cu o mare putere de „săgetare” lirică. Fiecare mișcare e parcă amplificată de oglindirile ei: apleacă-ți - oprește-ți, oprire – zbor, frunzele moarte – vântul mă minte, strigă - tinde, mâna- inima, străine – dreaptă, sunt corespondențe în prelungire, simetrii sau antisimetrii subtextuale ce amplifică efectul de “avalanșă”. Într-un poem autentic despre iubire abundă repetițiile ca și structurile duale, de opoziție sau întărire care creează culoar și pantă fluxului liric: Cine-cine, împresoară-lovește, nu te chem – tu vii, iubite- rădăcinile-s grăbite, se-nchide – se stinge. E o mișcare care se propagă în așa fel încât învăluie eul liric printr-o “stingere” a simțurilor care e un plus de vedere a sufletului, o stârnire a duhului. Ritmul induce o atmosferă de ritual. Moartea, topirea, povara, apăsarea, frângerea, strângerea de toamne pe care eul liric le resimte sunt ca niște straturi translucide care cresc transparența și cheamă iradierea intensității lăuntrice. Aceasta pregătește momentul de grație al revelării unicității iubirii care ea, singură, caută și întâmpină, umple și eliberează: “Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi/ sunt ție pădure cu zilele repezi/ singurătățile tale/ doar de mine sunt pline/ tinde-ți mâna, mâna dreaptă“. Inima dreaptă e pe undeva un simbol al inimii lăuntrice, care tronează în iubire de-a dreapta slavei lui Dumnezeu. Mâna dreaptă trimite la gestul de dăruire ce împlinește și deschide în concretețea trăirii cele de taină ale inimii. Mi-a plăcut poezia, prin ritmul și muzicalitatea sa, accentele și densitatea semnificațiilor, și nu în ultimul rând titlul inspirat ce indică o moarte-acoperire trezitoare de cânt - descoperitoare - este o încântare.