poem trist pe fond rosu
de Aurel Dumitrașcu(2002)
1 min lectură
Mediu
- Florile rosii mor incet in ferestre
tu sa nu spui acum ca e seara
ingrozitor de putin traiesc oamenii
dulcea pribegie a carnii prin aer
si atatea propuneri pline de gratie
pina si zidul ramine cu capul intors
rujul reginei pe glezna bufonului - iata
aceste tinuturi marasmul laguna
convorbim
imperecherea broastelor nu-i o problema
de logica in orice poveste cineva vinde masti
mari bucati de jar se aud misunind
casa plinge totul paleste in rosu
"barbat sint numai din intimplare,
puteam fi nefericit ca un turn"
pelerin in propria-ti casa
adica memoria se ascunde-n oglinzi
prohibit-o,ce-mi spuneai despre
solemnitatea creierului inainte de moarte?
- si ploua -
soaptele,vezi,mult prea mult se lovesc
peste ceafa ca niste datornici.