Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Debarcaderul cu femei bătrâne

1 min lectură·
Mediu
Trec, în fiecare dimineață, pe lângă debarcaderul cu femei bătrâne
aliniate la mal, cu vâslele descojite,
cu pieptul muced și ars de soare,
tremurânde în bătaia vântului,
ademenindu-mă
să mă dau în poveștile lor
ca să ne uitam propriile povești.
Îmi șoptesc că doar ele pot mângâia tristețea apei
Ori tăia gentil urgia valului,
făcându-mă să-mi simt zilele de ură
pierdute ca surâsul unei copile
în inima unui bătrân,
că nimic din ce este scris nu se învață aici.
Și-n fiecare dimineață trec mai departe,
ca atâția alții, răbdător,
în așteptarea unui potop care să măture
propriile mele vâsle
și lanțul ce mă leagă de lume.
034.592
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
106
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Emil Tudorache. “Debarcaderul cu femei bătrâne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-tudorache/poezie/219689/debarcaderul-cu-femei-batrane

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cornel-ghicaCGCornel Ghica
este o poezie reusita. din imaginile create am trecut intr-un sentiment precum un \"potop care să măture / propriile mele vâsle\".
felicitari pentru versurile acestei poezii. abia acum te descopar...shi sper sa (ma) mai surprinzi.

cu stima, blueboy
0
@dana-banuDBDana Banu
un titlu chemător, bine rostit, imaginea femeilor bătâne mângâind tristețea apei este deosebită, părerea mea, ultima strofă are contururi ferme și sigure, ai o voce rezonantă,

salut,
0
@stefan-ovidiuSOstefan ovidiu
cred ca e o usoara nostalgie in imaginea aceasta pe care o creezi, ce imi place este ca nu mesajul nu ma izbeste, ci doar ma leaga putin, asa precum barcile sunt leganate de vant....
0