Să urle

Îl îmblânzim ținându-l în brațe și învățându-l să urle încet, da. Mi-a plăcut: \"așa cum urlă o piatră măcinată de ape\". Și portretul de ființă întunecată, îmblânzită printr-o mângâiere și consolare.
Adela

Nu am timp să-ți explic de ce anume îl cred de excepție. Vreau pur și simplu să fiu printre primii care vin cu această remarcă.
\"așa cum urlă o piatră măcinată de ape\"

seamana cu osecventa din filmul in desen animat : \"frumoasa si bestia\". bestia de aici are o laba taiata , cea de acolo- ranita cu palosul... totusi canta si suspina ca un om . cred ca o voi \"contrazice\" putin pe Adela in expresia \"demonul din fiacare\" si voi spune poezia din fiecare .
oja oja oja oja ...
bun

Frumos animal de om mai îngrijești în tine. Eu îl aud cum urlă.

ADELA,
mulțumesc pentru că însoțești multe din textele mele cu privirea ta ageră, exactă. În text trăiește un demon, e-adevărat, uneori el își vopsește ungiile.

Nicolae Popa,
mulțumesc mult pentru încurajare și prezență de spirit.
Vlad Gatman,
eu nu am loc pentru \"animăluțe\" nici în poezie, nici în viață, eu scriu doar despre fiare, oricum, mulțumesc de trecere.

Dragă Viorel,
mulțumesc de semne, am o admirație aparte pentru sensibilitatea cu care scrii și citești.

La început am văzut un amestec de Nicolae Labiș, Ștefan Augustin-Doinaș și ...Charles Perrault, plus, un nou episod din Dr. Doolittle:)!

După, mi-am dat seama că am în față un refugiu într-o lume în care evoluția și-a făcut de cap și animalele nu se mai feresc să își arate „ghearele vopsite cu ojă” și învață cu grijă lecția urlatului pentru perpetuarea speciei în spiritul pur darwinist.

Totuși, Tamara, de ce nu îți e teamă să îl ții pe genunchi dacă are „cerul gurii negru ca smoala”? Eu, cel puțin, când eram mic și în căutare de câini cu care să ies la vânat de suflete, (întotdeauna am avut o fascinație aparte pentru câinii-lup fasciști, poate pentru că întotdeauna alergau sau păzeau în filmele rusești prizonieri sovietici)eram sfătuit de către bunicul meu să îi observ câinelui cu atenție coperniciană cerul gurii, cu cât mai negru cu atât mai agresiv-rău. Sau, în lumea aceasta cu animale care „suspină ca un om” normalul devine anormal și invers?

Cu drag,
Constantin

O oarecare stingacie in exprimare, ca de exemplu \"il mingii pe animalul...\"
In rest...astept urletul, pentru ca pina acum am perceput fiara.

Emilian,
mulțumesc pentru fraza dumitale politicoasă.
Urletul se aude la capătul pământului, iar până la noi ajunge doar ecoul lui.

poate nu e cea mai moderna tehnica, dar e alta zona de extractie si iti permiti sa flirtezi cu cantecele lui Maldoror

Mulțumesc, Felix, că ești indulgent față de \"altă zonă\". Îmi pare rău că nu l-am citit pe Maldoror.
Cu gânduri senine, tamara.

Autoportret simbolisto- expresionist și masochisto...Îmi place mult, e un poem cu toate lăbuțele la locul lor, pup animalul intelectual!