prin lunea gutuilor

ma innebunesti Silistene de cand nu s-a facut dimineata inca astepti o parere si nu stii la ce grea incercare ma pui. si de-ar fi ultima! povestea asta nu se mai termina si e spusa cam cu aceleasi cuvinte, daor ca ai in dedicatie ba o consoana, ba o vocala (in calitate de initiala a unui nou parfum...hmmmm...parca si de \"Anariato\" am auzit, si...imi zici tu \"soro\", \"soro\", dar...a mai crede lumea ca sunt interesata de mesajele tale donquijotesti :D, asa ca...mai tac. repet, doar: nimic nou! nici chiar asta:
\"m-ai învățat să iubesc
o să te învăț să mă uiți\"
sfat :D din redactie: mai scrie! ca are cine sa te citeasca :D!

cred că în dimineața aceasta și nu alta ai început să înțelegi că nu trebuie să plătesc impozit fiindcă a început ninsoarea aceasta care uneori după cum spui ți se pare cunoscută. În fiecare anotimp am impresia că se lasă în apă sau gheață în iarbă sau sunete câte o inițială a gândului. Dacă nu e prea mult gândul începe cu A.dacă mai contează trebuie să știi că poemul este doar ca și când.eu nu încerc să construiesc și nici să dărâm eu doar încerc după cum știi mai ales încerc să devin.în sfârșit nimic nou poate cum rostești dar adevărat îți spun silvia că începutul unui gând A început. de aceea poate prin lume în locul oamenilor atunci câmd e frig mblă un gând să ne încălzească puțin...atât de puțin

Cel ce se naște este ca o umbră care se întinde peste unul din iubiți, iar iubirea transmigrează către cel născut, căci “nu este loc de doi, ci numai de cel ce se naște”.
Între mâini se interpun distanțe de refuz și respingere, căci copilul este steaua în jurul căreia orbitează părinții.

răzvan cred că ești foarte aproape de rostul poemului și mă bucur. Anariato este IUBIREA..așa o numim noi....Anariato înseamnă TE IUBESC....da ai înțeles bine aproape bine....iubirea care iubește....pe acolo...oricum mulțumesc de părere

pentru mine, printre randuri, apare renasterea (dureroasa, cerand sacrificii, chiar trecand prin moarte). Copilul esti tot tu. Renasterea prin iubire.

incredibil de frumos, am citit asa repede si parca nu mai vroiam sa se termine.

sau de multe ori doar un zambet ne mai poate salva:
iubirea e uitarea de tine!

am obosit.nu înțeleg de ce de fiecare dată trebuie să dau socoteală.eu nu sunt om de afaceri dar îl respect eu nu sunt nici măcar o monedă dar mi-aș fi dorit desigur că nu sunt nici măcar grădinarul dar uneori stau de priveghi florilor uneori iarba. încă nu cunosc ce înseamnă această distanță dintre lumină și nemișcare despre care desigur v-ați plictisit dar vă spun că de vineri am îmbrățișat.iar spun nu te cunosc ioana matei cum spun despre carmen.tot ce încerc să înțeleg este drumul.numai atât

nu încerc să intru în alchimia textului vreau doar să îți las aici un semn de respect și apreciere pentru cuvântul tău poezesc, versuri care poartă în ele o lumină de poet care trăiește prin și pentru poezie
salut

este doar al TAU... Sa crezi in EL!

cred că este prea mult.eu nu strig un clopot ca nu cumva să aud în mine ce nu pot striga în alții.de aceea poate că într-o zi numele oamenilor se vor scrie cu îndoiala umbrei.dana lui domnului banu ce este cu tine femeie? e prea multă băgare în seamă aici și se face târziu fraților

e un joc in care mizezi pe nasturi si pe care eu nu prea l-am inteles...(chipurile!...). Nu va grabiti! Mie imi plac nasturii! LUI NU!

...

ca nu ma cunosti? Asa este! Nu ma cunoaste, chiar nu ma cunoaste! Desi, daca gandesc bine, nici eu nu ma cunosc... Poate alta rima, mai linistitoare! Ma amuza jocul atoate vorbitor!