Poezie
celluloid
scleroză în plăcile cu simfonii
4 min lectură·
Mediu
uneori e greu să recunoști
că în tine se moare
că în tine pute a leș
că în tine e o morgă
că frigiderele s-au stricat
că tu însuți ești un cimitir
iar nasul îți străpunge fața
de când te-ai născut
ca o cruce
*
nu îmi mai este frică
și promit să nu mai falsific
cărțile
îmi scot căpușele din creier
în urma lor memoria
se strânge ca o cută
tremur de vid
dar /mamă/ sunt încă
în mine
și în tine
deopotrivă
în acest clip
dumnezeu îmi pasează sfera
și culmea!
înscriu
*
inima mea aruncată pe jos
o cârpă în care o dușmancă
a îndesat câlți
când vede acestea
gol și frumos ca un arhanghel
genunchiul meu se îndoaie
în camera în care m-am îndesat
miroase a mușama și-a clor
și sunt cu ochii pe tine
argus
*
suntem într-un tub
în care doar mișcările verticale
sunt autorizate
tu urci
eu cobor
tu cobori
eu urc
nimic mai mult
lustruim pereții
cu spinările noastre
în tubul acesta
respir prin buricul tău
vezi prin urechea mea
tubul acesta
ne ține dumnezeul în viață
conectat la noi
depinde / deci există
*
în visele mele electrice
suntem două sarcini
încărcate diferit
două cabluri împletite
unul pe celălalt
o spirală de extaz
și teroare
în visele mele electrice
dumnezeu ne înfige
creierele în aceeași priză
violetul dureros al imaginației
curge pe obraz
ca vopseaua
*
adevărul pe care îl vezi
așezându-și o pulpă
peste cealaltă
nu m-a hărțuit
tot acolo mai era un copil cu tricicletă
peste umărul lui am suflat
în păpădie
mestecam gumă
stăteam pulpă peste pulpă
era femeie cu tocuri înalte
era apus roz pe someș
era un timp
plus un zvon de castanietă
în sângele meu
cu toate acestea
nu mă durea nimic
*
de ce să îți tai venele
când poți să muști din ele
de ce să curgă când poate
să țâșnească
de ce să delirez când pot
să fiu o femeie cuminte
curată
să miros a mama
să trag perdelele
să împlânt un ax în coloană
și să aștept
fără greșeală
în acest clip
dumnezeu avea o colecție
de timbre
și una de insecte cărnoase
cu teniși și sâni
*
de fiecare dată când îmi spun
în gând
l u m e a a c e a s t a n u e x i s t ă
o armată inamică se urcă
pe marginile mele
în șir indian
mă coase îmi trage fermoarul
îmi remaiază dresul minții
rupt în încercarea mea
de-a sări peste
în acest clip
dumnezeu este un gardian
și poate că ceea ce ține la spate
e o armă
*
suntem doi fulgi
viorile cântă
aterizăm peste alți fulgi
viorile cântă
ne unim cu ei ohoooo
viorile cântă
bocancul se-apropie
ridurile lui ne cuprind
viorile cântă
omul ajunge acasă
își șterge bocancul la intrare
viorile cântă
rămânem noi doi uniți
cu alți câțiva
pe un preș infect
o pată
în acest clip
dumnezeu este
înăuntru
cu spatele lipit
de sobă
*
transpirarea unei alte lumi
mi-a luat mințile
în burta mea un miracol
îmi face din mațe un țambal
lovit regulat de ciocănelele
câtorva întrebări
trăiesc într-un ulcer universal
căruia îi sunt
și mamă și tată
*
aș vrea ca cei care mă vor vedea
la mama întinsă pe masă
să știe că pentru mine moartea
e un bărbat incredibil de
frumos
care-și plimbă briciul
peste obrazul săpunit
cu o plăcere
terifiantă
și că eu sunt gușa lui
pulsândă
*
aud cu unghiile
aici totul are chipul meu
îngerul stă cu piatra în mână
dumnezeul cu dalta
se decupează omul din om,
oameni buni!
085.152
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 605
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 169
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “celluloid.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/206418/celluloidComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Intr-o lume imperfecta, sunetul simfoniilor vine sa exprime incordarea provocata de viata asta haotica ce nu domina. Constructii notabile, care captiveaza, asa cum este si aceasta :
\"violetul dureros al imaginației
curge pe obraz
ca vopseaua\"
Intr-un text de-al meu, am facut si eu o constructie asemanatoare, chiar izbitor de asemanatoare cu aceasta :
\"mă coase îmi trage fermoarul
îmi remaiază dresul minții
rupt în încercarea mea
de-a sări peste\"
Ajunsa la capatul acestei \"auditii\", cu final fragil, nu pot concluziona ci doar empatiza cu autoarea.
\"violetul dureros al imaginației
curge pe obraz
ca vopseaua\"
Intr-un text de-al meu, am facut si eu o constructie asemanatoare, chiar izbitor de asemanatoare cu aceasta :
\"mă coase îmi trage fermoarul
îmi remaiază dresul minții
rupt în încercarea mea
de-a sări peste\"
Ajunsa la capatul acestei \"auditii\", cu final fragil, nu pot concluziona ci doar empatiza cu autoarea.
0
Mulțumesc că ați trecut cu niște cuvinte.
li
0
aș vrea ca cei care mă vor vedea
la mama întinsă pe masă
să știe că pentru mine moartea
e un bărbat incredibil de
frumos
care-și plimbă briciul
peste obrazul săpunit
cu o plăcere
terifiantă
și că eu sunt gușa lui
pulsândă
versurile astea sunt pline de tine. sa nu te superi pe mine, dar eu le-as rupe pentru un singur poem. am sa le pastrez. merita sa fie recomandate.
eu doar citesc li, nu stiu sa critic.
vi
la mama întinsă pe masă
să știe că pentru mine moartea
e un bărbat incredibil de
frumos
care-și plimbă briciul
peste obrazul săpunit
cu o plăcere
terifiantă
și că eu sunt gușa lui
pulsândă
versurile astea sunt pline de tine. sa nu te superi pe mine, dar eu le-as rupe pentru un singur poem. am sa le pastrez. merita sa fie recomandate.
eu doar citesc li, nu stiu sa critic.
vi
0
Poemul asta e un \"aqua-magic\"... o iei de sus pe tobogan (de la inceput adica) si dup-aia mai vezi tu, da\' te pandesc pericole, curbe, chestii, socoteli. Cred ca Li are deja \"doctoratul\" in chestii d\'astea si ar putea sa se apuce sa dea lectii altora deja, desi cred ca nu i-ar placea... ar plictisi-o.
In poemul de fata insa simt ca Li a pus o forta aparte, ceva s-o fi intamplat, trouble in paradise?
O lectura placuta, chiar si asa, horror, tot placuta e. Insa poeta Alina Livia Lazar bate pasul pe loc in stilul acesta. Nu ca nu e placut (iar ca modalitate de expresie epuizand aproape complet domeniul)... dar bate pasul pe loc. Pe loc repaus adica... drag,
Bobadil.
In poemul de fata insa simt ca Li a pus o forta aparte, ceva s-o fi intamplat, trouble in paradise?
O lectura placuta, chiar si asa, horror, tot placuta e. Insa poeta Alina Livia Lazar bate pasul pe loc in stilul acesta. Nu ca nu e placut (iar ca modalitate de expresie epuizand aproape complet domeniul)... dar bate pasul pe loc. Pe loc repaus adica... drag,
Bobadil.
0
Baieti, bine, eu deocamdata stau pe fereastra, pana una alta. Dupa care, ma arunc.
Vi,
Ce e aia recomandare?! Daca ti le recomanzi tie, mie imi este de ajuns. Daca ai gasit in acest text - care nu e lung, ci inalt! - macar doua versuri care sa se recomande prin ele insele tie, atunci e perfect. Restul e inginerie.
Andu,
Dar daca nu as bate pasul pe loc - adica pe locul meu/de repaos, sa zicem/ ai mai sti?! Adica, m-ai mai recunoaste?
Multumesc.
li
Vi,
Ce e aia recomandare?! Daca ti le recomanzi tie, mie imi este de ajuns. Daca ai gasit in acest text - care nu e lung, ci inalt! - macar doua versuri care sa se recomande prin ele insele tie, atunci e perfect. Restul e inginerie.
Andu,
Dar daca nu as bate pasul pe loc - adica pe locul meu/de repaos, sa zicem/ ai mai sti?! Adica, m-ai mai recunoaste?
Multumesc.
li
0
...nu de altceva, dar mi s-a adresat de catre Li o intrebare... si inca ce mai intrebare! Raspunsul meu suna cam asa: nu stiu, dar daca vrei sa ma incerci...
Bobadil.
Bobadil.
0
Andu,
Mananc iaurt Danone NutriDay si nu vad unde e skepsisul.
Tocmai te-am incercat si tocmai ti-am demonstrat ca, fiind eu, batand pasul pe loc, ma recunosti mai usor. :)
Adica, Andu, o sa revolutionez eu poezia, dupa ce o sa imi fac din cararile batatorite - transee!
Daca ma intelegi.
li
0

imi trebuie o zi pentru fiecare si de unde sa iau atatea zile ha ? si de regulament nu tzi cont!
si
\"în colț inima mea
ca o cârpă în care -un dusman-
a îndesat câlți\"
suna mai bine si poate fi si de genul tau adeca feminin
in rest li curat :)