pic pic …. daleh cumnaleh…. ale ale

multumesc Emilian, mai ales pt. cuvinte, incerc să mă adun aici, în cuvintele libere, ale unei noi poezii

daleh cumnaleh?:)... a fost un cântec pus sonerie la telefon, care a cântat la un loc cu mine și ploaia, poate într-o poezie, poate în viața reala:) nu se poate ști, a încetat odată cu ploaia și primul somn adânc

p.s. voi scoate italicele, cred că ai drepate
Lory

Realitatea este infruntata de un spirit puternic,in rest doar o pleiada de sentimente profunde ascunse cu tact intr-un zambet,in prag de seara,prin stropi de ploaie.

Dac-o fi fost tristete, sau nu:) uite ca nu mai stiu, cand vad cati a-ti citit poezia mea:)
multumesc Elena si voua nevazutilor:)
Lory

mie poezia asta mi-a placut in mod deosebit .
oricum, cand vad un text premiat de emilian Pal, stiu ca acel text e bun, fiindca sunt oameni care STIU poezie, care simt si gandesc poetic, plus ca au si criterii.

Argumentele mele :

\"am stat până ce ploaia
pe care toamna o scuipa printre dinți
mi-a curățat și cel din urmă os
de jugul purtat la fel cum
se purta pe vremuri carnetul de partid\"

\"sunt a mea poate un pic târziu
dar în sfârșit imi aparțin\"

\"mă-ntorc desculță spre casă
ca un condamnat eliberat pe jumătate
evadat pe de-a-ntregul\"

si nu numai.

Un poem ca o regasire, ca valsul pe genunchi, printr-un codru de cruci.

DAn

erata - ati citit (cu scuze)

Dan, multumesc pentru trecere si comentariu si eu am oameni in care cred atunci cand imi lasa cateva vorbe in legatura cu textele mele:)
Lory

\"pic pic... cine ești tu
sunt eu în sfârșit eu
pic pic... a cui ești tu
sunt a mea poate un pic târziu
dar în sfârșit imi aparțin\"
Mi-au placut versurile astea foarte mult, le vad puse intr-o piesa jazz, cu un pian care curge ca ploaia, pic pic...doamne, ce mi-as dori sa auda toti care au citit-o ce am auzit eu...

,,unora le place jazz-ul``, Ramona:), vad ca si noua si ma bucur pt. ca nu prea cunosc multe ,,cazuri``:)
multumesc pentru trecere si cuvinte
Lory

Iată, sunt în stația din dreptul EM Livezeni. Privesc spre complex, spre \"Parâng\". Parcă prin zidul complexului, vag, către școala 5. Tablou arhicunoscut și totuși, total necunoscut. Privesc vag peste umăr, poate un gest reflex sau poate, cine știe, o chemare din străfunduri; o siluetă de fată, cu părul lung, adunat în șuvițe de picăturile de ploaie, privește poate tot atât de aproape-departe-nesfârșit. Undeva, se aude o melodie cu iz oriental. Scurta ei lungă-lungă, lucioasă, neagră, din piele, îmi amintește de Matrix. Habar n-am de ce stau în stație. Undeva, în colțul gurii, un rest de țigară îmi dă senzația că aș fi ancorat în realitate. În care realitate?
ne cunoaștem de undeva?:)
parcă zice ea... Da... Ne cunoaștem. Avem nevoie de cuvinte? Poate. Uneori însă, ajung picăturile de ploaie. Poate nu pentru toți. Poate că nu toți au răbdare să... Eu aveam nevoie și am simțit de multe ori nevoia să las picurii de apă să curgă în mine,
\"până ce ploaia
pe care toamna o scuipa printre dinți
mi-a curățat și cel din urmă os
de jugul purtat la fel cum
se purta pe vremuri carnetul de partid\"
Dar pentru asta, îți trebuie uneori atât de mult curaj! Pentru că de exemplu, riști să pierzi ultimul maxi-taxi. Și ce-ai să te faci --- nu-i așa? --- acolo, în ploaie, ud așa, până la piele? Dacă răcești?

Mulțumesc! Lory! pentru curajul! de a fi stat alături de mine în ploaie. Și eu care credeam că sunt singurul refractar la sfaturile privitoare la păstrarea sănătății...
\"*\" din titlu, înseamnă că eu ți-am dat steluța mea. Alta n-am și probabil nici n-o să am, pentru că am obiceiul să fluier în biserică, și e unul vechi.
Semnele de exclamare, în loc de virgule, țin loc de (tagul bold, dacă \"dispare\" iar), pe care n-am voie să le folosesc (ibidem steluțe).
Mai dau eu pe la tine...
Turtle.

Șerbane:).. citisem undeva așa: după câțiva ani (cei mai frumoși), pleci fără nici un scop de-acasă, plouă, nu vrei s-ajungi nicăieri, stai colo unde pleacă și vine lumea să-ți imaginezi de câte ori drumul tău ar fi putut să ia o direcție diferită:)
oprește aceeași mașină, singura pe care o cunoști:) și-auzi de undeva de dincolo de geam: ,,ne cunoaștem?\'\'... nu:), n-am putut să ne cunoaștem:)

mulțam, ploua infernal, ca-ntr-un botez de curățire al oaselor:)
Lory