Poezie
cârtitor
1 min lectură·
Mediu
m-am decis ieri – asfințea soarele –
să încercănez înaltului luminătorii
am hulit atât de răsunător încât
zilei curviștine
i-a sărit rujul peste case
înțiglându-le
amăgite
stelele sărutau cuiburile părăsite
și numai prădătorii de noapte
savurau stârvurile
eviscerate de ultimul zbor
inima arde
pielea fierea mi-o îmbracă în zgură
și tot mai multe cuvinte mă năpădesc
la gură
simt mușuroi
023.949
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 60
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “cârtitor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/203672/cartitorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulțumesc pentru apreciere; foarte bine intuit demersul; mulțumesc și pentru sugerarea elegantă a formei corecte \"a țigli\" - :); personal, am optat pentru sensul etimologic și pentru jocul de cuvinte.
cu reciprocitate,
cu reciprocitate,
0
\"zilei curvistine
i-a sarit rujul peste case
]ntiglindu-le\"
Mai vizual de atit nu se poate. De altfel prima strofa e in sine o mica bijuterie, mai ales prin acel \"sa incercanez ianlutlui luminatorii\"
Strofa a doua face trecerea spre interior, spre pamint, spre musuroi, intr-un ritual, nu morbid ci crud in sensul de inceput.
In final ingropaciunea e desafirsita. Pina acum am gasit vreo sase sensuri la acel \"simt musuroi\". daca mai insist voi mai gasi citeva.
Cu apreciere,
Emil