Opriti aceasta frunza
de Adrian Păunescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.
Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si –apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.
Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.
Opriti pe creanga frunza , destul cu-atata toamna ,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.
____
„Manifest pentru mileniul trei”, vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Păunescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Păunescu. “Opriti aceasta frunza.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/adrian-paunescu/poezie/opriti-aceasta-frunzaIntrebari frecvente
Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
dati ordin sa infloreasca magnolia
0
Manifest pentru mileniul trei”, vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
ei.. nu mai spune..
aceasta poezie ii apartine lui Daniela Dragan care era la in clasa a 10 a atunci cand a scris-o intr-un liceu din judetul Dambovita. mi-ar fi rusine sa fur o asemena poezie si sa o scriu chiar fara diacritice...
rusine rusine rusine !
ei.. nu mai spune..
aceasta poezie ii apartine lui Daniela Dragan care era la in clasa a 10 a atunci cand a scris-o intr-un liceu din judetul Dambovita. mi-ar fi rusine sa fur o asemena poezie si sa o scriu chiar fara diacritice...
rusine rusine rusine !
0
