Poezie
Viața derulată ca un film al adevărului
2 min lectură·
Mediu
S-a strâns cordonul sorții, caseta de cleștar
păstrează-n ea imagini ce-au derulat încete.
Pe linia iubirii colindă un acar
spre-a devia doar trenul dorințelor incerte.
Pe pajiștea-nstelată se plimbă visătorii,
scheletice idei le ies mereu în cale,
prin cugetări absente ei sunt supuși erorii -
zeița ce triumfă în veșminte regale.
Și filmul întâmplării continuu derulează
imagini din grădina cu idei înflorite,
când un destin în marea-i de flăcări încetează,
o pală stea dispare în cercuri rătăcite.
Himeric, rupt de vrajă prin ciclonice-avânturi,
destinul meu urmează o cale solitară,
ieșit din mine însumi prin selenare cânturi,
în sala dezrobirii pătrund întâia oară.
Și-aici, înfășurate în veșminte cernite,
cuvinte vin la mine, îngenunchind supuse,
ideile trufașe, în mantii aurite,
în suflet se răscoală, de adevăr conduse.
Iar eu, supus și timid, îngenunchez tăcut
în fața adevărului, sol trist al veșniciei,
el blând mă dojenește de răul ce-am făcut
de-a da impuls dorinței, chip al zădărniciei.
S-a strâns cordonul sorții și aici încetează
sterile divagații și frunzăriri în van,
va exista de acum demonul ce creează
și îngerul ce duce al sorții bolovan.
Precum Sisif în viața-i n-a cunoscut decât
chinul desăvârșirii în munca-i nebunească,
așa și eu, prin aștri de-aș hoinari oricât,
să nu cunosc odihna și mantia-i lumească.
S-ating desăvârșirea prin dragostea de semeni
și doar atunci tot ce fac va căpăta vreun sens,
zăpezile iubirii reflectă-un gând asemeni
coralilor din geana-nceputului imens.
Prin praful dens al vieții trec destine lovite
de valul întâmplării în revărsarea-i oarbă,
doar oceanul tăcerii pe unii-i va înghite,
bulboana nemișcării pe alții va să-i soarbă.
De-acum albaștri iriși cu-amețitor polen
vor umple atmosfera de goluri invadată
și-un cântec trist, cu-acorduri de marele Chopin,
va inunda cetatea cu-arcași înconjurată.
Caseta derulează imagini rătăcite,
destinul meu urmează o cale solitară,
imagini din grădina cu idei înflorite
în sala dezrobirii pătrund întâia oară.
S-a strâns cordonul sorții, caseta de cleștar
păstrează-n ea imagini ce-au derulat încete,
semne de admirație sunt strânse-ntr-un chenar
cu linii de culoare și armonii cochete.
033.675
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 332
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 52
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Viața derulată ca un film al adevărului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/201965/viata-derulata-ca-un-film-al-adevaruluiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MFMFmariana fulger✓Frumos, Pașa, ai scris un poem dens, bine structurat, o trăire în mii de trăiri, aproape de tâmpla stâncii pe care marii voievozi nu și-au lăsat niciodată arma, nici fruntea. Îmi place mult. Felicitări. O zi fericită.
0
ICS-ating desăvârșirea prin dragostea de semeni
și doar atunci tot ce fac va căpăta vreun sens,
eu aș vrea să comentez conținutul acestor versuri, dacă nu te superi. e interesant cum oamenii mai cred a putea avea
sentimente prin forța autosugestiei și a principiului impus de supra-eu și eu, când de fapt fiind vorba de un biochimism ce trebuie să se bazeze pe adevăr trebuie să fie în adeziunea tuturor părților psihice pentru a putea avea loc, iar una din aceste părți, cel puțin una e adevărul total, cel numit omniprezent, atotștiutor. El nu va lucra niciodată cu iluzia deoarece nu s-a programat așa.
și doar atunci tot ce fac va căpăta vreun sens,
eu aș vrea să comentez conținutul acestor versuri, dacă nu te superi. e interesant cum oamenii mai cred a putea avea
sentimente prin forța autosugestiei și a principiului impus de supra-eu și eu, când de fapt fiind vorba de un biochimism ce trebuie să se bazeze pe adevăr trebuie să fie în adeziunea tuturor părților psihice pentru a putea avea loc, iar una din aceste părți, cel puțin una e adevărul total, cel numit omniprezent, atotștiutor. El nu va lucra niciodată cu iluzia deoarece nu s-a programat așa.
0
GPMultumesc pentru apreciere, Mariana, esti printre cei care nu dispretuiesc versul in metru clasic. Si eu iubesc acest poem, cam prafuit pentru unii. De fapt au trecut vreo 20 de anisori de cand l-am scris.
Cornelia, tu ai dreptate, pentru ca vrei sa ai totdeauna dreptate, desi n-ai totdeauna dreptate. (Repetitia e voluntara). Multumesc pentru semn.
Pasa
Cornelia, tu ai dreptate, pentru ca vrei sa ai totdeauna dreptate, desi n-ai totdeauna dreptate. (Repetitia e voluntara). Multumesc pentru semn.
Pasa
0