poezie
de Djalal-Ud-Din Rumi(2006)
2 min lectură
Mediu
Acela al cărui ochi îl deslușesc pe Domnul pe pământ este ferit de pieire
Cel ce-a văzut un om în bezna nopții
Și-l poate recunoaște fără greș în miezul zilei,
Când îl văzu pe rege stând pe tron, glas înălță de-ndată:
\"Cel ce-i aici ne fu tovarăș pe când ne furișam în beznă;
Acesta este omul a cărui barbă are un dar neasemuit;
Și prinși suntem acuma prin istețimea sa.\"
Adăugă apoi: \"Acest rege mărit a fost cu voi;
Fapta ne-a văzut-o și taina ne-o cunoaște.
Ochii mi-au arătat: - regele ce noaptea l-am văzut îl recunosc,
Și pe-al lui chip cu drag ei zăbovesc, așa cum luna în noapte zăbovește
De-aceea, în genunchi iertare pentru mine îi voi cerși,
Căci el nicicând privirea nu și-o-ntoarnă de la cei ce-l recunosc
Aflați că ochiul Cunoscătorului de rele te păzește în cele două lumi,
Căci înlăuntrul lui Brahman afla-vei drept oblăiduitor.
Și astfel Muhammad a mijlocit grșeala ca să-i ierte,
Căci ochiul lui \"nicicând nu rătăcește\" de al Regilor Rege.
Și-n noaptea acestei lumi, când soarele se-ascunde,
El a privit spre Domnul și-n El și-a pus toată nădejdea.
Alinați îi fură ochii auzind \"Deschisu-ți-am inima\",
Și-atuncea îi fu dat lui ca să privească
Ceea ce (Îngerul) Gabriel n-avu puterea de-a zări.\"