Viața ca o cățea

sa nu-i zici mars! .. Nu se sperie, ci musca in semn de razbunare . Imblanzeste-o. Zambeste-i. Prefa-te. Poate asa te va lasa sa-i prinzi zgarda cu tepi in jurul gatului.

Ce limbaj tranșant,o poezie în falii căci asta simt eu că e ,o ruptură între om și destin(sau cățeaua asta de viață-n călduri:)!O idee interesantă sugerată printr-o forță lirică atât în ritm cât și în vocabular.

Presupun ca atunci cand ai pus pe foaie poezia aveai din timp in minte sfarsitul:
"Iar eu n-am curaj
nici măcar
să-i zic marș"
Asa ca ai pierdut esenta chinuindu-te sa-i gasesti o deschidere poeziei tale. Mai bine m-ai asteptai ceva timp inspiratia.

Viața asta-i a dracului!chiar mai bătrână e gata să muște -așa că păzea-. Dar vezi să nu sară pe tine că e-n călduri...și vieții îi place viața! :)

cat adevar poti sa rostesti dumneata,in legatura cu viata asta care intadevar este o" catea"...niciodata nu ai dezamagit "audienta" domnule anton.

Vă mulțumesc pentru aprecieri. Eu așa o văd (viața), uneori, ca pe o cățea pe care n-o poți dresa oricît te-ai strădui. mai ales dacă mai e și în călduri!

Ba da, o poti dresa, mama ei de viata!!! Pune-o in lesa si da-i cateva bice peste spinare sa faca ceea ce vrei tu! Tine-o la respect ca altfel te musca de nu te vezi! O sa-ti mai scape din cand in cand de sub observatie si-o sa-si faca de cap, dar depinde numai de tine cat de repede o readuci sub control.
... zic si eu din experienta mea nu foarte bogata, dar oarecum...

nu-i zice mars Antoane, ca pleaca ea si singura ...

mai bine mangai-o pe burta, ca-i place sa se rasfete

Șerban, acu\' tri ani și mai bine când am scris-o aveam alte deziderate. Dar ce-ți veni să cauți prin praful arhivelor? întreb și eu așa...ca să nu fluier.

Pai tu crezi ca io stiu? Oricum, caut un lucru pe care l-am pierdut. Mai mult nu stiu zice.

(Profit de ocazie ca sa-ti zic ca poza aia de la Agigea, cand topai pe langa scaunul ala cu rotile e de zile mari. Radeam ca prostul in birou. Nu stiu care era situatia, dar imaginea e antologica)