Poezie
îndoiala
1 min lectură·
Mediu
ce vrei să știi? mereu travestit pe dinăuntru
parcă de tine însuți ai vrea să ascunzi ceva
un claun cu lacrima sclipindu-i sub piele,
ca o bijuterie, ești. puțin nebun
umbli pe străzi reconstituind
în minte scheletul unei păsări uriașe
care a căzut în mare și s-a făcut pește
arcul ceasului se întinde spre răsărit
o mînă de copil îți iese prin buric
apucă jucăria și îi rupe capul
fără a înțelege cui folosește această mică tortură
dar cine să te creadă cine să îți simtă deznădejdea?
ai iubit ai uitat acum doar tristețea ca o
muzică stranie se aude în urma ta
nebunul aleargă pe plajă
trage după el burduful unui acordeon
-înainte și înapoi îți vezi viața
013.441
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “îndoiala.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/189412/indoialaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Din punctul meu de vedere, finalul este perfect.
Nu stiu daca simt deznadejdea, dar in mod cert poemul acesta travestit in pasare uriasa m-a impresionat. Ca de altfel, multe din pomele lui Costel Stancu. Practic autorul reconstituie indoiala de a trai viata inainte si inapoi ca un acordeon straniu, la asfintit cind nebunia naste dureri ciudate. E doar parerea mea si las un semn de apreciere cu parerea de rau ca textele lui Costel Stancu sint accesate de prea putini cititori desi, nu trebuie s-o mai spun, versurile sint, in opinia mea, bune.
PS. Se pare ca ai rezolvat problema cu titlurile. :)