Poezie
Câteva cuvinte despre tine
1 min lectură·
Mediu
Se aude râsul termocentralei de lângă bloc,
Þi se pare că toți copiii râd de la scurgerea timpului cu capul în jos
Până acum.
Te doare de ceva timp gândul,
Șchiopătează cuvântul pansat
De la cât s-a zbătut ca un pește în undița faptei.
Cârligul trage din noi cuvinte afară,
Scoate sensuri cu piele cu tot,
E foame între pereți, cască gura precum Charybdis,
În noaptea asta nu o să doarmă nimeni lipit de pereți
Când ne înghițim mările interioare de trei ori
Peste cap.
De câtva timp noaptea picură din tavan omuleți de pluș
Care se izbesc de parchet și strigă „mama, mama”.
În ultimul vas rămas de la plecare se vede încă aluatul
Din care frământând am vrea să facem lut
Ca să avem câțiva oameni să ținem ușa
Când o să năvălească ciclopii
Din sufletele tuturor care au suferit în urma noastră
Și ne-am făcut oglinzi din piatră.
Simțurile tale se încâlcesc precum mațele unui miel
Proaspăt sacrificat,
Auzi văzul și vezi auzul.
057.450
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
bucur alexandra-emilia. “Câteva cuvinte despre tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bucur-alexandra-emilia/poezie/1839634/cateva-cuvinte-despre-tineComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPȘi aici se literaturizează, se păstrează obsesia creatoare a încăperii, care poate fi cea reală, cea a timpului sau a ființei. Dar, deși nu se iese din cortegiul acesta de motive, totuși mă surprinde că văd, poate prima oară în ceea ce scrie autoarea, tendința de salvare prin umorul fin (nu cred că simulat). Spre exemplu, eroina lirică ne vorbea și în alte poezii despre ursuleții de pluș, dar acum nu ne mai înduioșează, ci ne provoacă un surâs prin jucăușenia frazării: \"De câtva timp noaptea picură din tavan omuleți de pluș
Care se izbesc de parchet și strigă „mama, mama”.\"
Ultima strofă revine la tonul meditativ, însă ultimul vers parcă vine prea brusc, nefiind nici original.
E un dezacord în versul: \"Când o să năvălească ciclopii\" (corect, \"când or să năvălească\").
Care se izbesc de parchet și strigă „mama, mama”.\"
Ultima strofă revine la tonul meditativ, însă ultimul vers parcă vine prea brusc, nefiind nici original.
E un dezacord în versul: \"Când o să năvălească ciclopii\" (corect, \"când or să năvălească\").
0
ERapăi da
și mie mi-a plăcut
astăzi chiar au fost texte bune:)
pun la reco, să se știe
și mie mi-a plăcut
astăzi chiar au fost texte bune:)
pun la reco, să se știe
0
ASun poem bun, ce-i drept. incepe foarte bine, asumat.
\"cuvantul pansat\" si mai ales acel \"schiopateaza\" chiar face sa schiopateze acel vers. daca ai reformula/schimba acel vers sau pur si simplu l-ai scoate, ar suna mai bine, mai natural. totusi, e destul de greoi versul.
imaginea cu omuletii de plus ma ingrozeste, desi, sa zicem, ca apare ca un jigsaw, in care mai multe piese se imbina. problema e ca imaginea e putin absurda, sa nu zic exagerata, mai ales cand acei omuleti striga \"mama, mama\". daca ar fi pur si simplu omuleti ar fi chiar bine construita imaginea si nu s-ar mai apropia atat de mult(periculos) de patetism.
ultimul vers nu mi se pare potrivit, chestia cu auzitul vazului si vazutul auzului o percep ca pe un cliseu.
\"cuvantul pansat\" si mai ales acel \"schiopateaza\" chiar face sa schiopateze acel vers. daca ai reformula/schimba acel vers sau pur si simplu l-ai scoate, ar suna mai bine, mai natural. totusi, e destul de greoi versul.
imaginea cu omuletii de plus ma ingrozeste, desi, sa zicem, ca apare ca un jigsaw, in care mai multe piese se imbina. problema e ca imaginea e putin absurda, sa nu zic exagerata, mai ales cand acei omuleti striga \"mama, mama\". daca ar fi pur si simplu omuleti ar fi chiar bine construita imaginea si nu s-ar mai apropia atat de mult(periculos) de patetism.
ultimul vers nu mi se pare potrivit, chestia cu auzitul vazului si vazutul auzului o percep ca pe un cliseu.
0
ARtoate in jurul eului au o poveste si toate tind sa o spuna. toate cate sunt au mai multe voci neintelese decat de sinele in discutie mereu cu diversul din subiect... poezie plina de culori facultative si de glasuri in diferite tonuri: fiecare bucata de material si nematerial contribuie ba la dezintegrare, ba la sintetizare- trecerea de la starea perceptiva este foarte bine inchegata in metafore pentru a se continua demersul spre cognitie..
0
apreciez. și acum tot ce pot da este auriul.