Copilul cu ochii albastri

el cu un pumn de tarana
si un fir de iarba
nastea vise
uitate uitate departe
acolo unde
in iarba de pe deal
visa

un elogiu anilor copilăriei

nu stia ca diminetile suspina
si plang roua pe deal

bravo dom-le

pentru ca ma consider copil si... am ochii albastrii, am Poposit la poemul tau, regasindu-ma oarecum in el, fara constiinta, intr-o alta copilarie..
\"diminetile suspina
si plang roua pe deal\" imi place naivitatrea copiilor in felul in care o prezinti.
Bafta in continuare.

multumesc de trecere si cuvine...intr-un sens de copil batran:))

Interesant de reala expunerea copilului ca pe un \"Dumnezeu naiv\"- \"el cu un pumn de tarana
si un fir de iarba
nastea vise \"
Poemul tau este adevarata senzatie a copilariei, transpusa in vorbe...Sperba ideea...

sufletul tau se pare ca a vibrat si asta ma bucura
multumesc de trecere

un dumnezeu-copil, cu ochi albastri - de copil frumos.
poate ca de asta are nevoie lumea - de putina naivitate - de putina credinta in ceva mai simplu, si totusi mai complex - de un vis mai frumos, mai bun, mai usor, mai luminos - de un dumnezeu copil, care sa poata sa faca orice ... pentru ca are incredere in visul lui.
dap...in mod cert de asta avem nevoie.
de un dumnezeu deschis, curat si copil. copil cu ochi albastri.

m-a incintat melodicitatea poeziei.