ai lăsat

din punct de vedere tehnic.

Există o problemă, nu a dv , ci a altora : faptul că aveți un stil inconfundabil. Nu am pretenția că am citit toți poeții de pe Agonia, dar chiar dacă ați avea epigoni, tot v-aș recunoaște poeziile, bineînțeles dacă ar fi nesemnate. În legătură cu un eventual comentariu, îmi trebuie o scurtă perioadă de acomodare, scuzabil, pentru că de obicei citesc, cu excepțiile de rigoare, același gen de poezie, semnate de autori diferiți. Poezia de față este o concentrație de idei și de stări viu colorate, cu sonorități puternice. După ce ne păcăliți, sec și profund, cu prima strofă, rimată, cu suflu clasic, treceți la versul alb, răsturnând valuri de metafore, o dihotomie de efect. Eu, la strofa 2, penultimul vers, aș șterge „de acum”, iar la strofa 3, aș înlocui penultimul vers cu „tălpi goale”, pentru a elimina cele două rime, care încearcă, disonant, să schimbe tonul.

o armonie ce se naște din dizarmonie sau care evadează către o libertate totală a versului, o căutare nu a rimei, ci a sensului, muzicalitate ce țâșnește și crează acest ritm inconfundabil (ritmul imprevizibil al mării către țărm, care arar dă sentimentul de ritmic; de unde și jocul ritmic-disritmic); nu văd unde-i rigiditatea (din contra aș vorbi de-o flexibilitate aparte); ultima strofă mi se pare excelentă; simbolurile vi le păstrați aproape intacte; le retușați câte puțin cu alte versuri; eu nu aș schimba nimic; doar aș urmări ce se mai naște...

cu respect,
pt.

păi prima strofă e un fel de extemporal trecut cu brio pentru obținerea gradului xy, în Lojă. cam așa sună și ai putea să o scrii așa, liniștit:

așezat pe clipa lungă ce prelinge pe Cadran
te-ai zidit în Piramida de pe fața unui ban
și făcând un Nod în plasa ce reticula-n Abstract
ai lăsat un Punct să cadă-n caroiajul unui Act




apoi, din tot calupul fără rimă, mie mi-a plăcut doar \"un câine trage pătura de pe tine / pe dușumele proaspăt spălate\". asta are forță.

restul mi se par cam slabe. poate din cauza amestecului rimă - vers alb și ritm - frângere de ritm (dar nu într-un sens expresiv...)

În întreg, textul e un colaj cu fragmente de stiluri și valori expresive diferite care nu merg împreună. Însă ultima strofă e poezie bună, poate fi decupată!

mi-au placut toate observatiile. discutie libera pe terasa lui Herimon. desigur, fiecare vede lucrurile in oglinzile lui. cand reusim sa vedem fara oglinzi si, mai ales, fara Oglinda lui Perseu, se simte respiratia libera din povestea pestelui albastru... Multumiri si onorat, cu bucuria pasilor desculti prin stropii de roua, sa ne auzim si sa ne citim fericiti.

Sloterius isi lua din sac o pipa
si fara graba o-ndesa-n tutun
lovi cu doua pietre o aripa
facu un semn in aer
si-un rotocol de fum
coroana-n rotativa cu fiorii
din seri tarzii in dimineti de vara
cantarea-n amanare cu mia de voiori
..............................
fiori adanci erau acuma lacrimi
amestecate-n mir si-n picaturi de sange
vointa face nod pe curba ce se frange
si-o integrala curba
pe arcul de turnanta
.......................
...........................

opresc aici ca-i lunga scara vietii si bila unitara se da in rostogol
cand un pescar mai hatru si-o andanta imi lasa ochii-n soare si cu paharul gol

Fără a avea veleități de critic literar apărut ca peștele după (nu în) ploaie, voi spune totuși că, dincolo de asumarea unui discurs voit a-ritmic, alcătuit din secvențe aparținând unor plaje gemene de semne, se simte o anume rătăcire (sau poate ascundere) a esențialului. Posibil ca apele să fi curs mai repede decât s-ar fi dorit și ceva să se piardă. Nu prea știu ce, dar așa presimt.

intre tarm si insula se naste peninsula al carei nume se cunoaste deja. ce se prabuseste din tarm naste istmul stapanit de-un celcare cu nume prea rau sa-l pomenesc aici.

intre lovituri de valuri
ploi si ceata si iar soare
jucatorii de ruleta fac prinsoare
si in colt de piramida in triunghiul circuilar
se ghiceau din cuta cetii un amnar si-un marinar