Trezire

Trezire

Nu știu cine îmi spune Cineva

Nu-mi mai recunosc De ce-ul!

Mă uit pe toate părțile,prin fiecare buzunar,

Dar,la fel ca si-nainte,haina-mi rămâne la fel de mută.

Cunosc doar un nume…pe care l-am uitat,

Și singura certitudine îmi e-ntrebarea

Nu,nu voi lăsa haina să-mi acopere sufletul!

Nu voi mai raspunde înaintea-ntrebării!

Am sa incerc sa îmi iau intrebarea pe mine

Și,dezbrăcând-o,să rămân doar în răspusns de fiecare dată.

Poate așa,nu-mi va mai fi rușine sa rămân în sufletul gol.

Marius

Mesaros