Quo vadis?

Omare, de mai vrei să pleci,
Astă metodă n-o cunoști:
Nu pe sub burtă de berbeci,
Ci, călărindu-i, ca pe proști!

P.S. Emiliane, nu vreau să par pisălog, dar este \"Quo Vadis\", nu \"Que vadis\". In rest, întru totul de acord cu cele scrise de tine!

Laurențiu Ghiță, nu cred că e cazul să te scuzi că amintești unor contemporani că nu cunosc nici măcar capodoperele literaturii universale! Cu atât mai mult cu cât și în prezent există unele formule de a-i familiariza pe inculți și semidocți cu comorile literaturii universale: Quo vadis a fost reeditat de curând prin editura Adevărul. Vă doresc multe \"succesuri\" în acțiunea de trezire a semenilor noștri din somnul \"epocii de aur\"

Emil, nu se discută așa. Nu e vorba de cei 80 ani ai lui Tataia, nici de părul lui alb, ci de ce are sub acel păr.
Puteai să te scuzi pentru greșeală și să dai o explicație - neatenție, typo, să explici că l-ai citit pe Sinkiewicz din fragedă pruncie și că numai o pată pe retină te-a făcut să scrii greșit o literă...
Sunt momente în care singura soluție este cenușa în cap.

Lui Tataia îi răspnd astfel:

Ca un meseriaș de genul,
Celui ce umblă la macaz,
E un tovarăș, la necaz
Dar deraiază... tot catrenul!

Dane, te rog citește epigrama mea: ,,Rușine, editorului !...rușine! \'\'de la pagina 9 și replica editorului și pe urmă promit că îmi cer scuze, în primul rând față de Tataia și în al doilea rând față de tine.

Bodea Emilian,
Nu este prima data cand raspunzi astfel unor pareri despre textele tale. Chiar inainte de interventia lui Dan Norea (la care subscriu) ti-am invalidat comentariul.
Considera aceasta interventie a mea ca un avertisment.
Aviz si altor amatori. Evitati, va rog, raspunsurile jignitoare.

Tataia, îmi cer scuze, public, față de cei 80 de ani pe care îi aveți, față de părul alb și față de toate celelalte care vă aparțin!
Sper să aveți întelegerea necesară și bunăvoința cuvenită de a le primi.

Cu toată sinceritatea: Emil