un fel de cădere

Teodor, eu citesc tot ce scrii. M-am oprit aici fiindcă mi se pare un text mai bine realizat artistic, unde, chiar dacă nu se iese din atmosfera monotonă, se simte dilatarea și comprimarea gândurilor, mai ales în acel monostih final. Respect liniștea în care spiritul vrea să se așeze, dar două imperfecțiuni văd: sintagma \"zbor surd\" (ai putea spune numai zbor, sau să utilizezi un alt adjectiv) și verbul \"a bâjbâi\", chiar dacă exprimă starea poetică mai bine (dă senzația, mai ales că se află spre finalul textului, de nesiguranță a scriituri și eu aș vedea, spre a fi mai convingător, un alt verb). Dar autorul are propria sa viziune, fiind în centrul textului, de aceea poate greșesc.

\"nesiguranț ăa scriiturii\"

domnule george,
sunt bucuros de trecere și de sugestiile referitoare la verbele care incomodau puțin. am modificat prin eliminarea acestora. pare mai bine acum.
ce zici?

mulțumesc mult pentru sprijin

stimă și considerație,
teodor dume,

Așa rezonez foarte bine cu întregul, fapt pentru care te felicit, acordându-ți o stea de suflet. Îți mulțumesc!

george,
eu îți mulțumesc pentru răbdare și înțelegere. nu mulți sunt aceia care își motivează intervenția prin sugestii constructive. am învățat multe lucruri esențiale de la tine. și mă bucur că am de la cine învăța

multă stimă,
teodor dume,

Teodor, nu mai știu cum era la început prima strofă, dar abia acum am observat că există o formulare incorectă din punct de vedere gramatical: \"se întâmplă aievea
unui zbor\". Se poate spune \"aidoma unui zbor\", \"asemenea unui zbor\", \"aievea, ca într-un zbor\", dar nu \"aievea unui zbor\". Poți găsi o altă soluție.

nu
nu știu în ce parte
începe prăvălirea
și nu gasesc motivul tristetii

fara
\"să uit... \"

mai mult \" muchia cerului\" decât \"durerea sparta de retina\".
mai mult \"pleoapa\" decât \"motivele\"...

tristete metafizică... curgător poem.

mes amities,

domnule george,
da, aidoma.
am corectat
mulțumesc mult pentru revenire și corectare

multă stimă,
teodor dume,

adriane,
sunt bucuros de semnul tău.
te mai aștept

aurelia,
dacă totuși ai ales ceva ce ți-a plăcut înseamnă mult pentru mine
mulțumesc și te mai aștept

mulțumiri tuturor pentru gândul curat lăsat la mine în pagină

același,
teodor dume,

Un poem de atmosferă, care dac-ar fi citit de la final către început ar dezvălui neliniștile, neîmplinirile, nemulțumirile autorului, fixate pe fondul său imagini („tot ce ascunde în el cuvântul / iese din mine”), culminând cu acea dorință finală, sfâșietoare, a renunțării pe moment, deși mai degrabă – nedeclarată – a renașterii ambiției schimbării ulterioare: „vreau liniște / doar atât cât să / mă pot așeza / pe linia orizontului / să uit...”. Autorul vrea să ajungă până la marginile pământului, să se limpezească. Iar motivul acestei dorințe transpare chiar din titlul poemului: e „Un fel de cădere”, nimic mai mult. Cu alte cuvinte, poemul aduce în prim plan un sentiment vag al neliniștilor nedefinite, o „ceață a trăirilor difuze”, cum numea francezul H. Bergson această stare sufletească. Cu prietenie.

george,
punctarea făcută de tine , în mod matur , reliefează atenția acordată întregului de aici. ai deschis unghiul potrivit
mulțumesc mult și te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,