schiță în roșu imposibil

Mi-ar place sa cred ca schita asta e un fel de cautare a unui cuvint nestiut, de aceea imposibil. Un cuvint care se desprinde ca o coaja de rodie, iar rezultatul-o gravura intr-o pestera neaflata vreodata, dar in care afli toate acele cuvinte.
Placut mult prima si a treia strofa.
Emil

Gravat în roșu imposibil, sufletul lui era cuprins într-o urmă de palmă, dar câte peșteri...

Iubirea vine la fel, ca o patima imbracata intr-un rosu imposibil, dar norul de credinte spulbera rosul si il transforma in pur. asteptarea aduce ramanerea cuminte. traire, asteptare, visare, pace, intelegere. o poezie complexa cu radacini foarte adanci in fiinta. superba.

Emilian, schița aceasta nu poate cuprinde necuprinsul, de aceea este imposibil cuvântul. Nu știu cum, uneori reușite sunt cele cu soț, alteori cele fără soț, strofele apreciate. O fi ceva schițat și aici, în roșu.

Ioan, de nu ar fi fost peșterile, nici descoperirea spre cer nu ar fi urmat, iar Femeia nu și-ar fi aflat roșul. Mulțumesc.

Cristina, e în fiecare fir de iubire o împletire cu sacrul, alb, altfel și nașterea noastră ar fi imposibilă, cu atât mai mult în peștera aceasta a sufletelor. Mulțumesc.

Ela

\"fiecare cuvânt i se desprinde
ca o coajă de rodie
dezvăluind un roșu imposibil
de pasiune tăcută\"
As schimba epitetul \"tacuta\" contrastul vine oarecum previzibil si isi pierde din forta pe langa substantivul \"pasiune\". As sugera un epitet mai \"indirect\", poate \"pasiune verticala\" - ar merge cu \"taierea feliilor simetrice\" sau \"pasiuni concentrice\" - poate chiar mai bine, in acord cu \"decojirea rodiei\"... na, ca m-am lungit, dasteptul de mine... :-)
Poem in care Ela exerseaza din nou simplitatea exprimarii, adresarea directa, imi place sunetul acestor cuvinte izvorate dintr-o privire aruncata de aceasta data \"mai altfel\" asupra imediatului unei aceleiasi dureri care, insa, pare a nu se sfarsi niciodata.
Un poem de remarcat.
Bobadil.

Mulțumesc, datorită ochiului tău bine privitor dincolo de straturi, despărțind timpul în felii simetric-concentrice, am înțeles că acolo, strofa aceea avea nu defectul tăcedrii, cum se întâmplăm, ci calitatea: acea tăcere verticală. Am schimbat, deja capătă alt nivel de percepție:

fiecare cuvânt i se desprinde
ca o coajă de rodie
dezvăluind un roșu imposibil
într-o pasiune verticală

E atât de potrivită stării descrisă, încât sunt nevoită să tac. Și să dau acum logout, pentru trebi posibile. :)

Ela

tăcerii, se întâmplă. cam așa e corect

...as renunta la \"ce neverosimil\" si la penultima strofa

\"ce neverosimil\" și penultima strofă aduc ceva acestei schițe, e și aici o linie anume. mă voi gândi, iar dacă voi simți că e mai bine, voi renunța. mulțumesc.

Ela

Ai avut dreptate, mulțumesc, e mult mai coerent acum, totul. Să mai treci.

Ela

ela, rodia mi se pare amară,
femeia în roșu mi se pare însângerată...
menstrual vorbind,
sacrul este însă doar o iluzie cu tot
cu dezlegarea de rigoare...,
dar totul doar
mi se pare.

Dacă atât ai putut să vezi, bărbătește vorbind, e greu admisibil. Dar cu limitele perceptive ale omului nu mă pot pune. Are el grijă să le depășească oricum. Regret comentariul tău, sara bună.

Ela

Am o intrebare, daca nu e cu suparare. Te rog mult sa-mi spui daca tu scrii in fiecare zi (atat de frumos) sau postezi poezii deja scrise din volumele tale. Sunt doar curioasa. Multumesc.
Alta Ela

Eu scriu. Unele poezii au fost scrise în anii trecuți și doar postate aici, dar nu făceau parte din volum. O parte din poeziile de aici sunt deja cuprinse într-un volum apărut recent. Iar majoritatea sunt scrise pur și simplu așa, odată cu lumina zilei sau a nopții. Mulțumesc mult.

Ela