Aud cântarea poemului tânguirea clopotelor

Un poem solem, despre ispita de a exista, despre banuiala ca dincolo imagini exista speranta.

\"înțelepciunea nebunului venit pe înserat
să binecuvânteze blândețea versului\"

Un poem care invita la meditatie.
Placut surprinsa Maria. Oarecum incurcata, ca sa nu spun intimidata, de tanguitrea clopotelor din poezia ta.

Anca A N

* a se citi solemn ( ptr laurentiu )

maria,
un poem dens, care îmbracă trăirea și filozoficul din a fi sau a nu fi. ba și o tentă religioasă, fără de care n-ar exista speranța.
\"minunea că existăm ne tulbură
zilele se usucă

anii cu râsul lor ning pe la tâmple
înțelepciunea nebunului venit pe înserat
să binecuvânteze blândețea versului
făcându-și mormânt într-un poem

adun
fior după fior

lumina\"

plăcut cu întregul

stimă și considerație,

Anca - Da, dincolo de imagini și mai ales dincolo de cuvinte trebuie mereu să existe ceva, ceva numit speranță, ceva numit nu prea mult iubire. Un poem răspuns la o stare, poate doar starea e ușor meditativă, din cauza tânguirii clopotelor, când auzim cuvântul clopot te gândești imediat doar la acea stare de trecere dincolo, aici la mine are cu totul altă semnificație. Cuvâtul tânguire, e cântecul acela al înserării când după o zi ești invitat indirect la contemplarea zilei ce a trcut, gestul terminat prin rugăciunea de seară. Mă bucură o altă interpretarea decât cea pe care am simțit-o eu atunci când am scris, așa că te aștept de fiecare dată cu versurile așezate în palmă!

Teodor, mi-ar place poate mai mult Theodor (glumesc desigur) –în existența noastră sunt lucruri simple și lucruri complicate, în ultimul timp scriu așa cum bine ai descoperit dens ( ei, nu că ar fi mai bine) dar e modul meu de exprimare acum. E bine că ai descoperit felul veșmântul ce acoperă poemul, important e să dai veșmântul jos și să te îmbraci în trăirea lui.