Þărmurile zilei întâi

domnule călin,
văd aici o concentrare atentă și un poem de toată frumusețea absorbită
din primele trei versuri și jumătatea celui de-al patrulea
\"cu ochii tăi de catifea\", deși este sensibil, mie mi se pare în plus.

scuză-mi gestul, dar este doar o părere de care nu trebuie ținut cont

lângă acest întreg, alătur o stea de suflet

\"Va veni o vreme în care voi crede
că luna doarme la mine în palme.
Câmpurile-și vor scoate greierii uzi la soare
iar tu mă vei privi\"


cu sinceritate,
teodor dume,

Domnule Teodor, înțeleg demersul dumneavoastră pentru care vă mulțumesc. Mă bucur că v-a plăcut și că păstrăm în continuare același stil de receptare, că mai găsesc rezonanță, ceea ce înseamnă mult pentru mine, mai ales dintr-un anume punct de vedere foarte important. Personal, n-am mai scris demult în această manieră, pe care o retrăiesc cu plăcere și din plin, bucurându-mă că nu a murit, iar în asemenea cazuri, dacă așa s-a pronunțat versul, eu nu mai am cu ce să intervin. Este începutul unui foarte mic ciclu, care, sper, va mai cuprinde și ziua a doua. În plus, mi-aș dori foarte mult cel puțin încă o \"zi\" de după ele. Dar toate acestea, deja, nu mai depind de mine.

Vă mulțumesc în chip deosebit încă o dată.

Liviu Nanu, același gând la aceeași clipă... Am făcut și corectura care e îndreptățită. Sunt foarte onorat de gestul dumneavoastră, care înseamnă mult pentru mine.

Daca as avea in tolba mea una, as fi dat si eu o steluta, asemeni d-lui Liviu Nanu, pentru aceasta mica bijuterie.

Cel mai mult mi-au placut campiile ce-si scot greierii uzi la soare.
E aici, intr-adevar, lumina si armonia zilei intai.

Două zile lungi îți pot părea grele, dar, dacă la capătul lor se află acea privire de catifea, înseamnă că a meritat așteptarea. Răbdarea se învață.

Maria

Laura și Maria, bucuros de citire, de greieri și catifele. Am avut foarte mari ezitări la postare. E o dedicație pentru zile de noapte.

Ioana, mereu în spatele draperiilor... E deja o obișnuință. Și a devenit aproape dezamăgitor când o dai deoparte, și, ups!, nu e. Ei bine, când o să doarmă la mine în palme, îți voi spune.

ba e! dar...deschide fereastra!...multumesc!...