O vedere ideală

Ca de fiecare dată ne salvează imaginația: \"din imaginație scot întâlnirea perfectă\". Mi-a plăcut felul în care îți închipui că cei singuri ar putea scăpa de \"starea nedefinită de însingurare\".

Maria

Maria, imaginațîa m-a salvat mereu, m-a scos din universul cenușiu al vieții liniare, orizontale, din întâmplările nu întotdeauna reușite, dar asta nu m-a făct să învinovățesc pe Marele Artist, El mi-a dat alternativa. Imaginea unei întâlniri cu persoana iubită la marginea mării este după mine cel mai reușit tablou, o vedere ideală, lumina dintr-o noapte cu lună plină conturând trupurile, lucrurile din jur, ceva din altă parte sau o rămășiță de Paradis.

detineti un cod al poeziei destul de personal un poet \"solar\" care privilegiaza \"transa poetica\" ,momentul de \"extaz\" al inspiratiei ,ca si cum o forta \"divina\" este mereu prezenta si va tine sub aripa ei...

Între albastru ultramarin și nuanțe estompate de albastru, marea dintr-o mulțime de puncte arămii.
E o circularitate, doar cât să-ți poți imagina că navighezi în oceane portocalii
spre o insulă pictată mereu în altfel de albastru, pe solzi de pești mărunți și zburători.
Între alge și dantelării, cerul umezit într-o acuarelă…
Albastru răsturnat, spațiile poroase ale teraselor năpădite de iederă albă, în alungiri de umbre, pe un picior fin …
Între mare și cer, albastrul ceruleum și albastrul cobalt colorând praful și pulberea lumii..

În golful terra verde, o femeie și un bărbat se sărută…
:)
cu placerea lecturii,

Linea

Dana, mulțumesc de tablou, e pe sufletul meu de artist care găsește în imagine cele mai potrivite versuri, fascinația imaginii m-a cucerit întotdeauna. Îmi pare rău că nu pot să-mi postez și eu poezii cu imagini, ar fi o împletire, împerechere a două izvoare din care îmi astâmpă setea. Mai ceva, dragostea mea pentru trupuri, pentru finisarea formelor nu m-a ținut departe nici de pasiunea față de sculptură. Nu întotdeauna am materialele necesare, dar mă bucur să-mi lucrez trupul. Îți mulțumesc de intervenția ta la timp, era să cred că nu se mai interesează nimeni de ce scriu!

Angela, am scris un poem care sper să apară, acolo mă explic și nu concep actul inspirației fără divinitate. Eu scriu doar sub influența primită, nu sunt decât un vas prin care comunică Cel Etern mesajele și nu-mi place să mă joc cu cuvintele. Solar da, sunt Leu și asta spunr totul în multe privințe ale creației. Așa sunt în dependență de inspirația pe care o recunosc primită de dincolo. Mulțumesc de com.!

un raspuns mai frumos ca al danei stefan îmi este imposibil sa va dau
va invidiez pentru aceasta credinta si inspiratii atât de vii în dvs..
e rar în acest secol 21
literatura ,a dat foarte multi scriitori credinciosi,prea putin cunoscuti de altfel...se considerau pe undeva purtatorii harului divin caruia îi copiau cuvintele transmise de SUS!
De unde expresia \"la parole de Dieu\"...
deci va consider mai mult decât fericit ,filozofii considerau ca poetul este un demiurg...
eu personal am trait asemenea iluminari,transe,dar marturisesc ca ele nu au fost prea numeroase ,dar exceptionale ,caci traim mereu în asteptarea altora,cât mai intense cu putinta ...un pariu aproape nebunesc ...
eu cred ca inspiratia nu mai este suficienta de la un moment dat ...