ecaterina dispare

Dispari?! Voiam sa-ti spun ca mi-a placut poemul tau.
Ioana

Să crezi tu că te las să dispari, acum când scrii așa de bine. Poezia ta e genial de simpatică, congenială stării de supărare, și e tonică, culmea. Îți stă bine așa, parcă îți curg mai bine ideile, cad firesc în locul cuvenit. Majoritatea oamenilor își pierd cursivitatea la furie.

aș scoate \"în troleibuz\"... Dacă-i bal, bal să fie, nu?... Și aș înlocui \"îs\" cu \"sunt\"...
Dacă vrei să te protejezi, bagă textul la personale, jurnal, dar nu altera trăirea...
un titlu ok, fără nota de patetism furios-înfrânt, ar fi ceva de genul \"ecaterina își bagă picioarele\", cu subtitlul \"mai dă-ne un rând\"... Înainte să sari în sus că te iau la mișto, reflectează un pic la ce îți spun și la impact...
Cu interes pentru revolta ta ‹|:-)
V.

da, prima remarca e sa scoti is.
poemul e frumos, partea \" ce faci ecaterina in baie cu talpile goale, privindu-te in oglinda\" imi place cel mai mult. dar si inceputul f puternic. cred ca la pasajul \"genialii\" e prea mare enumerarea, e cam inutil, poti reduce la un singur personaj, asa se estompeaza ideea, buna de altfel.
mi-a placut.
mcm

am citit acum niste offlineuri dragute. nu dispar. nu luati poezia prea in serios.
am aplicat citeva schimbari marunte. se pare ca functioneaza si partea tehnica, asadar ma bucur.

ioana, luminita, victor, carmen
multumesc de trecere si comentarii.

imi cer scuze ca nu pot raspunde cu mai multe acum.

poem cladit prin forta, intrebari, intrebari, intrebari. nu stiu de ce nu ma mir, chiar viata insasi este o ,,intrebare\'\' unde noi ne cutam paradoxurile imaginatiei. Poemul are suflu poetic, contururi peredefinite, imagini personalizate, versurile tale sunt o ,,adresanta\'\'a interogatoriului Eului. Poem frumos, construit cu tandrete, dar pe alocuri cu furie.
Sunt sigur ca nu pleci.)

Cu placerea lecturii,
Radun.

multumesc. si cenaclistilor de azi le-a placut, inclusiv invitatului nostru serban axinte, care a punctat aici trei momente bune.
hai ca-i buna disparitia asta, ecaterina...

multumesc radun.

Sigur, într-o lume de genial(oiz)i, Ecaterina nu poate fi decât genial(oid)ă și \"doar șoarecii crapă de idioțenie!\". Aici e partea ce îmi place mai mult, precum și versurile ulterioare: \"Cum ai ajuns tu, ecaterina, să invidiezi șoarecii/ Că ei nu plâng...\" Probabil ți-amintești și de niște versuri ale mele cu șoarecii suferind de \"crițofrenie\", iar titlul textului tău poate fi și o urmare a versului bacovian \"Dispari mai curând\". Glumesc, desigur.

Eu și cei ca mine, mai bătrâni, preferăm \"să fim trimbulinzi\", vorba lui Nichita.

mi-ai ridicat dispozitia in dimineata asta. chiar m-am gindit cum ar suna ecaterina dispare dupa vorba lui bacovia cu disparutul. atit de inutila ma simt uneori, incit imi vine sa iau in serios gluma...
am cusut impresii mai aprinse de jurnal aici. lumea priceputa zice ca e poezie, eu n-am habar!
multumesc de oprire, george, sunt onorata.

Uite citesc aici un text cu nerv, sarcastic și vine mai mult ca o atenționare - în contrast cu titlul. Ecaterina nu va dispare, mai mult de atât ea revine în forță. Luminița are dreptate în cele mai sus spuse și îi susțin părerea. O tratare hiperbolică a sentimentelor, iar partea cu Hitler este cea mai hiperbolizantă - de aici izvorul nervului cel mai bine sugerat și ironic de altfel. Nu aș vrea să văd o astfel de lume în care Hitler e de treabă :) - sau în unele cazuri chiar se merită!

Mi-a plăcut starea ta de spirit și tensiunea poemului.

Cu prietenie,
Marius

lucrurile stau cam așa:dumneavoastră domnișoară ecaterina umblați despărțind linii pe bulevard numai una este albă.apoi dumneavoastră ecaterina drumului musai aflați distanțe închipuind și numai așa se poate unei bănci credit poemul.aflu din știrile cotidianului cum că domnul grigore vieru a pățit nenoroc.e dimineață! Domnul caută înalt!

marius, multumesc frumos, ai comentat aplicat si placut.
florian, frumos cuvintati. aflasem zilele trecute de accident. dumnezeu sa-l aiba in paza...