Invitație la călătorie
de Charles-Pierre Baudelaire(2008)
1 min lectură
Mediu
Copila mea și soață,
Gîndește cu dulceață,
În țările de jos trăi-vom împreună!
Iubește lenevind,
Iubește-mă murind,
În locul ce îți seamănă!
Și soarele-nmuiat,
Pe cerul răsturnat,
Pentru-al meu spirit are vraja,
Cum ochii-nșelători,
Atît de rugători,
Sclipind în lacrimi ceața!
Acolo nu-i decît plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
Iar mobile sculptate,
De veacuri patinate,
Vor decora odaia noastră;
Cele mai rare flori
Cu iz înșelător,
De-ambrozie, vor sta în glastră.
Tavanele prelungi,
Oglinzile adînci,
Fastul oriental
Totul aici șoptește
Și sufletul vrăjește
În graiul său natal.
Acolo nu-i decît plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
Pe străzile de apă
Gondolele se-mbată,
Cu chef de hoinăreală;
Pentru a-ți împlini
O poftă de o zi
Străbat pămîntu-n seară.
Iar soarele pe ducă
Pămîntul înveșmîntă,
Și apele, întregul burg,
În chihlimbar și aur,
Lumea adoarme în
Lumina ce-o răsfrîng.
Acolo nu-i decît plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.