Poezie
Durerea, vasul fără toartă
1 min lectură·
Mediu
Supraviețuitorul în lipsa cerului crește monstruos
durerea este preapuținul silit să-l plătească
vas fără toartă din care bea cu paiul
Așează în inima pădurii lemnul în formă de scântei
ca într-o cămară cheseaua din care te ungi pe degete cu întuneric
și tot nu se încălzește
A ridicat cu piatra inflorescențele negre ale parilor
care au înconjurat casa prietenului
adormit în pământ ca o lumânare aprinsă
-să nu-i suflece vântul sufletul de pe oase
Și viața îl decorează cu înaintarea în vârstă
în zvon de capace și șuturi în fund
Dar tot așa se dizolvă:
strânge ceață în pumn cât un strugure
și lumea din jur începe să bâjbâie după numele său.
033.054
0
apoi:Dar tot așa se dizolvă:strânge ceață în pumn cât un strugure/și lumea din jur începe să bâjbâie după numele său.
strange ceata in pumn cat un strugure, e deosebit.
definitia din titlu:durerea-vas fara toarta,la fel, nu caut sa gasesc un sens, sau o logica, nici nu trebuie, cand ai un poem in fata, ai doar un poem si te-ai hranit suficient.
mcm