sunt exact ca voi așa că iubiți-mă

Corect, Diana, daca atunci cand scrii o ceva nu ai convingerea ca vei scrie cea mai super chestie din lume, n-are rost s-o faci. Asta spunea si Nichita, dar cu alte cuvinte. Asta apropo la commul de la \"de ziua mea\". Si \"La multi ani\" inainte, vor veni vremuri cand ii vei dori \"inapoi\",si ai grija cum strabati prin poezie, \"priveste atent in stanga si-n dreapta cand scrii, caci trec in mare viteza iluzii si te poti rani\"
Imi place ca stii deja sa te joci cu realitatea si observi ceea ce trebuie, desi nu ai spus de cita vreme o faci.
Nu stiu daca \"lumina transforma PIELEA in pete\" poate ar fi indicat sa mai atingi putin, is your choice.

Ne mai citim, pa, F. Abel

Ca să răspund la întrebare: mă joc cu realitatea de când hăul. Ai o altă sugestie pentru versul împricinat cu lumina? Eram azi în autobuz și-mi venise o mega idee, dar am uitat-o până am ajuns la calculator.

Diana, ai niste poezioare hazlii, dupa citire rad pe infundate...insa da vad ca faci haz si de tine insati, ideile acestea auto-ironizante imi plac tare mult, dar asta de obicei. Nu esti tu singurul caz, nu te speria.

E intr-adevar maiestuos sa scrii ceva simplu, cu lejeritate si, acum, comparativ ma uit la creatiile unora, care scriu cu incrancenare, despre politica, polemica, depresie...Acesti poeti incrancenati stau cu spatele aplecat, motaie si citsc intruna tot ce li se pare interesant de devorat, sunt nebarbieriti, crispati, cu fruntile incretite. Si mai emana acel ceva artistic, nu stiu cum sa ii zic eu...poate o fi o mana....:)

Si Nichita scria simplu, si iata o poezie de-a lui pretioasa pentru mine:

\"Fara inima

Sunt atat de fericit astazi
de parca mi-as lua la revedere de la viata,
de parca mi-as baga in inima un mar
ca sa nu mai bata ci ca sa stea dracului,
ca sa pot sa ma apropii de tine si sa-ti spun
Ma, ti-o fi sete
ia si tu si musca un mar!\"

Sper ca ai inteles
Succes pe mai departe

Diana

ne transformă
pielea în pete
însă doar eu mă prind
și râd pe înfundate

un alt cititor subiectiv de tot spune ca imi place transformarea petelor in piele
si autoironia si sarcasmul
cel mai mult insa jocul

cu respect
as

plăcută joaca într-adevăr spirit specific românesc faci haz de necaz
autoironia face jocul mai tentant
ultima strofă de mare impact
subiectiv versul cu țărișoara mi se pare neconcordant cu restul poemului
chiar adresarea în sine e forțată în rest citit plăcut semnat
cu prietenie
cn

Molnar Andreea, Angela Spinei, Carmen Nicoara, sa mai treceti! Tare mult mi-au placut concluziile.