aritmic

Aici parcă se reconfirmă ideea că nu există un izvor unic al simplității. O ușoară tendință de clasicizare parcă răzbate de dincolo de literă, ceea ce ar putea însemna că adevărurile poetice mai pot fi (poate chiar mai trebuie) rostite și sub această formă reflexivă.

Cam atât, restul e dincolo de tăcere, dacă mi se permite această parafrază.

că te-am inspirat, Ela :)
probabil inconștient, ai dezvoltat pe marginea Aritmiei mele.
îmi place când poezia comunică subteran.

Adela

pașa, nu există un singur izvor. de aceea căutăm mai departe.

adela? o mă uit în pagina ta, să văd despre ce vorbești în comm. poezia asta este inspirată doar de realitățile multiple di jurul meu, dn mine. și e scrisă la căpătâiul unui om.

mulțumesc, ela

ca ceva totusi se intimpla, citind textul tata, mai sumbru, mai trist... oarecum altfel. si aici se simte, relfuxul. este, da, foarte sensibil, in aceste texte mai evident, razbate mai leste, circumstantle supun la debarasarea de surplusuri. multumesc ptr aceasta emotie transmisa in versuri, si ai grija de tine. sa fii bine.

Metafora asta \" un suflet pe genunchi \" are atata tragism in ea.

Lucrurile care se intorc și te privesc în ordinea inversă... comunica ceva din cea mai adanca legatura care se intampla intre noi si restul lumii...complicitatea lor la desfiintarea noastra, bucuria lor la bucuria noastra...starea de intelegere nu le poate ocoli...


Daca in noi nu va incolti gandul mortii, nu vom putea creste...ramanem seminte uscate intre ciulini...Zici asa de trist si de adevarat:
\"vei sta pe un scaun
și oglinzile se vor întoarce
va ticăi un secundar
și nu îl vei fixa cu privirea
cu nimic

și te duci\"

Dumnezeu sa iti binecuvanteze cuvantul.
Cu prietenie, valeriu.

Ela, tu care potrivești cuvintele să atingă sufletele, cugetele, conștiința luminii care nu umbrește lucrurile o dată rostite, faci din despărțire o posibilă întâlnire, chiar dacă e undeva ceva rostit cu nuanțe categorice. Dar aici e locul unei desfășurări interioare la înălțimea stărilor sufletești alese. Cu plăcerea acestei impresii!

ecaterina, valeriu, marius, mulțumesc pentru semnele voastre aici, așezate în ordinea firească a lucrurilor, a întâmplărilor.
ela

rascolesti afund in sufletul omului cu aceste versuri. de aceea inima cateodata bate nebuneste, altadata aproape ca nu mai bate. o poezie care, in tristetea ei, promite prin plecare un alt inceput.

de nu s-ar mai răscoli, nu s-ar mai scrie, de prin suflet, prin alt suflet. și să nu fie dus, e încă timp de trai și de suflu. mulțam,
ela