Poezie
Porumbelul căzător
2 min lectură·
Mediu
Porumbelul căzător
Cu aripi întinse
porumbeii sărută în zbor
dimineața
curată
lumina e pusă pe joacă
iar aerul n-are rival
cuprinzând
În casa pustie
pe malul pădurii
pribeagul
demult a uitat
să se-ntoarcă
doar visele lui mai trăiesc
în penaj argintiu
albastre
privirile cad printre umbre
și-n cercuri tăcute
abisul și-ascunde
sub aripi mai largi
ascuțitele gheare
și magică teama pătrunde văzduhul
și clipa tresare
când sprinten
se rupe de ceata prietenă-n zbor
porumbelul
și liber se-nalță departe
iar uliul
mai sigur ca flinta
spre el își îndrumă privirea
și nimeni nu știe ce simte
când cercul se frânge
preschimbat în săgeată
și nici nu cunoaște momentul
când zboară-ntâlnite
viața și moartea
Zadarnic încearcă
bătrânul născut vânător
nu surprinde în gheara deschisă
singuraticul zbor;
aproape, aproape
să-i stingă aripa
aproape, aproape
să-i mistuie jocul
când iată-l căzând
ca o piatră desprinsă
din piscul înalt
și sparge săgeata cărări ocolite
iar visul e vesel din nou
în văzduh
aproape, aproape
să-i spintece clipa
și iar se desprinde
porumbelul căzând
Bătrânul se-ncinge
cu leneșe cercuri
și-i lasă speranța
și-ncet îi alunecă aripa-ntinsă
mereu mai aproape
mai larg
spre pământ;
acum, e târziu să se-nalțe
pământu-i prea sterp să-l ascundă
o singură tumbă prin aer
încearcă
să uite
și nimeni nu știe ce simte
când cercul se frânge
preschimbat în săgeată
și nici nu cunoaște momentul
când zboară-ntâlnite
viata și moartea;
departe
pe casa pustie
porumbei argintii
speriați
urmăresc și așteaptă întoarcerea lui
pribeagul
de-acum a uitat să revină
bătrânul născut vânător
în gheare de bronz
înalță spre cer
porumbel căzător
Voroneț, l98l
014.417
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Visan Tiberiu-Ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 260
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 84
- Actualizat
Cum sa citezi
Visan Tiberiu-Ioan. “Porumbelul căzător.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/visan-tiberiu-ioan/poezie/1804774/porumbelul-cazatorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
viața și moartea, aproape
să-i spintece clipa
și iar se desprinde
porumbelul căzând - găsesc aici o trăire intensă, o metaforă fină care îți taie răsuflarea plus o descriere emoționantă a naturalului - pribegia și țelul bătrînului trăgător și ultima tumbă în aer a porumbelului săgetat
așa suntem și noi, oamenii, la un moment dat - porumbei căzători
cu sinceritate, Silvia