poem pe trepte

Un poem de dragoste care mi-a placut.am mai citit si altele dar parca acesta se detaseaza de multe altele mai ales prin constructie si nu in ultimul rand frumusetea cuvintelor.remarc in prima strofa versurile
\"am atins întrebarea sângerândă
și lumina s-a vărsat pe trepte
ca un diluviu prezența ta a umplut spațiul\" si finalul de asemenea.
Adrian H.

am atins întrebarea sângerândă
și lumina s-a vărsat pe trepte
ca un diluviu prezența ta a umplut spațiul
sau poate locul fiecăruia e ființa sa în expansiune
gata să umple de abur - poemul revărsării în trepte a luminii, extinderea puterii dumnezeiești în umanitate, cu prețul sângelui, se va învinge deznădejdea

ne tăiem unghiile
le strângem împreună și privim
sub jetul de apă
nicio moarte nu-i mai durabilă decât lumina din falduri
după oprirea în loc - dorința de curățare sufletească prin apa învierii, moartea fiind doar o punte de trecere existențială într-un alt nivel paradisiac

numele tău mi-a prelins licoarea pentru orbi
ne înclinăm în fața lucrurilor
în care au rămas mâinile celor prinși de întuneric - credința este în stare numai prin numele său să dăruiască popoarelor vindecarea, \"fericiți sunt cei care vor veni cu mine\", și mâinile prinse în întuneric ar putea pretinde și obține iertarea
cu adevărat un poem plăcut

Multumesc mult pentru viyita, comentarii si aprecieri, am mai periat putin textul, sper sa fie ok. cu prietenie, Florin.