REM

parca sunt doua poezii, separate prin tonalitate.
prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act.
\"septembrie
calci apăsat pe alee
simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări\"

mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi.
\"te întrebai de ce te doare umărul stîng
acum știi de ce
ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit
așa inocent

în cuibul îngerilor \"

excelent. asa da! :)

Cordonul ombilical, mama, inocența, toate se pierd ca să ce? Să cunoaștem viața asta plină de oameni străini, de trăiri aiurea care rămân în urmă,alăturea sau o iau înainte ca niște frunze scrâșninde...trăim singuri și ne populăm cel mai adesea cu golul din noi...am citit cu voce tare poezia ta...

Da, și mie ultimele cinci rânduri mi se par poezie adevărată. În rest, e un stil pe care nu-l agreez, dar nu spun, așa cum procedează autoarea prin comentariile sale, că n-ar fi și artă. Mă refer la accentul prea mare pus pe confesiune, eu considerând că o anume ocultare e necesară. Titlul îmi pare prea puțin legat de conținut, mai ales într-o analiză a unor realități sufletești. Dar e o întoarcere spre poezie.

Oamenii sunt uniți prin “cordonul ombilical” al informațiilor, doar dacă am trăi pe o insulă viața ne-ar fi înfășurată în izolare și singurătate.
“Lucrurile care se întâmplă brusc” dislocă înlăuntru liniștea și somnul diurn și se strecoară în noi spaima de neprevăzut.
În a doua parte a poeziei, eu am văzut o invadare nedorită în sufletul tău a străinilor, ce-ți devastează cuibul intimității în care ai crescut îngeri.

Katiusho, o poezie a dimineților melancolice, când gândurile fug prin visări tomnatice și ți se face frig în suflet, se zgribulesc sfinții de candoarea ta feciorelnică și maturitatea elementelor descriptive
mergi înainte

adriana, ma bucur tare sa iti citesc parerile asupra textelor mele si nu doar. merci mult de sincerile aprecieri care mi se par la fel de obiective ca de obicei.

petre, asa e viata. tre sa o face scrum, sa o traim la maxim, in ciuda mortii. sa fim misto, adica exact ceea ce suntem cind nu ne mai tot prefacem maturi/copilarosi, cind nu mai tot imitam.

pasa, chiar acum ii ziceam scortisorului meu ca imi place sa-ti citesc comentariile si raspunsurile la comentarii, fiindca esti inteligent si coerent si educat si vorbesti frumos/bine, ca nu degeaba esti stelutar. da, iti dau dreptate in privinta confesiunii, dar stilul ma priveste atita timp cit ma defineste/individualizeaza/contureaza ca poet, cuvint prea mare pentru mine, stiu.

razvan, stiam ca asa va fi comentariul tau, adica elegant/filosofic/inchegat/comprimat/concentrat/subtil, si ca o sa aiba in el expresii luate intre ghilimle sudate in fraze inteligente. multam pentru recognoscibilul stilului tau din comentariul lasat, pe care l-am citit cu placere.

silvicuta, merci pentru diminutiv si comentariu. asa, mai simt si eu din cind in cind ca nu ma iubeste doar scorta.

ecaterina