în jur e zare prăvălită-n cruci

poezia e foarte bună
mie mi-a plăcut întotdeauna rima dar nu-mi reușește așa bine
îmi place cum clocotește luna-n rădăcini,tu nu auzi?
mă fluieră a vânt
o buză tălmăcindu-mă pământ,
mă strigă un sobor de maci spre vară
sa-mi creasca cer în tălpi a doua oară,
să-mi înfloreasca ochiu-n miez de pâini
și ciocârlii să-mi cuibărească-n mâini,
să cern a ger cu limbi prelungi de crini,
să-mi clocotească luna-n rădăcini.

-unde să cerni?
te frângi în val de gând
ce să mai zic Adriana
sincere aprecieri

am remarcat si eu poezia mai devreme. ma gandeam chiar la o instelare, dar am renuntat fiindca nu ma impac cu zarea asta pravalita-n cruci. dupe mintea mea as zice ca sunt cruci peste tot, asa ca intr+un decor suprearealist si apocaliptic. dar in rest e bine si inghetul final e genial.

Silvia, nu cred ca am nu stiu ce talent intr-ale rimei, pur si simplu uneori se intampla sa vina singure. daca ma straduiesc sa le caut, nu-mi reuseste niciodata nimic.

Leonard,(sunt tare surprinsa ca ti-a placut, sincer!) poezia tocmai de la imaginea aceea \"apocaliptica\" a pornit, asa ca nu am cum schimba...este, daca vrei, o Apocalipsa pesronala. :)

iar aprecierile voastre conteaza mult mai mult decat stelele.
va multumesc.

poate totusi treci peste zarea prăvălită-n cruci Leonard că nu e lipsită de farmec ținând cont de importanța restului

mă referisem la talentul tău în general, nu doar la rime
așa e cu rimele, dacă le vrei, nu te vreau ele
la tine cazul e fericit: s-au vrut una pe alta

aici nu se scaldă în priveghi nimic ușor.poemul are greutate mesajul deschide uși adâncește o tîăiere de cântec.cred că avem treabă cu un poet o femeie plecată de acasă pe drum iată dumneavoastră de ce ați ieșit la poartă_? sosește poetul!bravo

drumurile ale tale sa fie. :) calde salutari din zare.

Ai făcut o incizie în “vintrele cuvintelor” și a tâșnit o “zare prăvălită-n cruci”.
Orizontul este umplut de valurile înalte ale gândurilor ce se sparg de “piatra aspră de nicicând”.
Poezia creează spații vaste de “niciunde”, cerne ger pe spuza sensurilor, logodită pe rând pe durata unei clipe cu noaptea, cu vântul, cu luna și cu “seninul înghețat în flori de măr”.

ce mica e lumea virtuala, nu-i asa? :)
uneori din inciziile acelea nu rabufneste decat neputinta; acum a fost, parca, ceva mai mult de atat.
multumesc.

frumos poem, cu o buna imbinare intre imaginile existente, ideatica si muzicalitatea rimei. felicitari

multumesc de citire si semn.

mie imi placu poemul asta cu aerul lui usor vetust, usor bucolic sau, cum spune adrina, apocaliptic. rima este reusita pentru muzicalitate, altfel, zic eu, se mai puteau gasi, dar e foarte bine asa. carcoteala nu e multa, e doar o intrebare. de ce naibilui pusesi italice, ha? ieri am citit fara si curgea frumos asa, ca are de toate poemul (pe langa rime cantatoare): cezura, punctuatie, etc. cred ca renuntarea la italic, re-aduce poemul in matca lui, unde interogatia e tensiune, nu un artificiu de redactare.

la un scuturat de guler serios! :)
raspuns: asa l-am scris...deci asa s-a nascut el, mai shui si mai batut de vanturi. :))
ieri ma uitam la liniile acelea de dialog si nu-mi mai recunosteam copilul, zau!

asteptam cu nerabdare sa ne mai carcotitzi!

scuturam, cand o fi de scuturat. ca tot revenii, imi fu foame prima oara, vaz, si mancai o vocala in numele tau :P si, ca sa nu revin doar eratand, zic ca sa te mai gandesti cu italicele celea, care-s prea \"fluturande\", prea firave, integi tu :D

*intelegi (foamea in asteptarea unei... cine tarzii e din ce in ce mai mare :) )

http://reteaualiterara.ning.com/profile/marinanicolaev
ce pacat ca ne lasam asa de tare ifluentati de textele altora.

elegie pe linia de centură

we all dance there, we all dance there


încă o toamnă intoxicată cu monoxid de carbon
în afara oricărui pericol
doar timpul rămâne punctul forte din chirurgia plastică
happy meal peste costurile iernii care vine

o să zidesc scâncetul frigului
când ne vor fi fost uitate umbrele

cel mai greu examen în medicina de urgență
este îmblânzirea scorpiei
după incendii explozii atentate
literele albe refugiate la groapa de gunoi ecologică
și pruncuciderea

plânse de nori prin cetate
moartea ne leagănă funii de ploi


ce se întâmplă după necropsia zilelor
când vom găsi un nou scenariu liric
într-o altă structură patologică fără pretenții

ne vom vinde toamna
liturghia de piatră
uitată harpă
din carnea flămândă
cocori


propun declarația morală desprinderea
celor plecați în pribegie după alte cuvinte
cât vom contesta traficul incert
despre viețile noastre macerate

solfegii de aer respiră
crizanteme sub aripa întoarsă
din iarba arsă în zori


eparhia sufletului rămâne formală
în actualul sistem infailibil dinte pentru dinte
o nouă catedrală de sânge pe tabloid

vindecă-mă noapte
între ape tulburi
la miazăzi femeie
jumătatea bărbat
spre miazănoapte

noua generație de expați au domiciliul forțat
stații moderne de tratare și epurare
pentru nostalgii înarmate

psalmii din uterul lunii
pe la chindie
mersul peste ape și peste vers
și versul din mers
ți-l vor recunoaște


mit și realitate
un veac plin de glife cu pretenții din coasta lui adam
misandrii de buzunar sans voix sans visage

ultima elegie
umbra sfielnic
va naște


și tu știi

:) ma faceti sa zambesc, zau.
textul acesta a fost scris acum un an. l-am postat pe un singur site, atunci, deci imi pot sustine afirmatia.
pentru ca imi pregateasc a doua carte, voiam sa stiu si parerea colegilor de pe Agonia despre el.
deci...cum ramane cu influentele din Marina Nicolaev? pentru ca, sincer vorbind, in afara de scrierea cu italice, eu alta asemanare nu vad.

as vrea sa stiu ce idei comune, ce tropi comuni si ce elemente comune de prozodie ati gasit in cele doua poeme de ma acuzati, asa eufemistic si din varful buzelor, de un mic plagiat...
ca sa evit astfel de situatii pe viitor.
poate ca sunt dar nu le vad eu - mai stii?

Draga mea, ce ușor e să dai cu pumnul cuiva în ochi, cînd ți-a zis ca ai o scamă pe bluză.
Cine mă cunoaște, nu mă știe de cerberul de serviciu al agoniei. Viața e așa de scurtă și de frumoasă și eu n-am timp de pierdut cu astfel de lucruri.

PLAGIÁT1, plagiate, s.n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.

Aceasta este definitia plagiatului ori eu nu te-am acuzat de așa ceva, am spus ca te-ai lasat influențata de poezia asta care mi-a ramas de la Marina de suflet de mai bine de un an.

Si pe care am citit-o aici:
http://www.hermeneia.com/poezie/4453 si a fost publicata in 27 noiembrie 2007.
Influența este la structura stilistică, nu numai utilizarea italicelor ci și prozodia.
Dar, scuze pentru deranj, să scrii din inimă, să scrii din inimă, pentru că ai talent, iar dacă doamne ferește vei avea vremuri cînd te va lovi o piatră, aduți aminte că eu am dat cu o firmitură de pîine.

cred in continuare ca glumiti, ori ca scama aceea trebuia sa ajunga pe alta bluza.
va rog sa mai citit o data, cu atentie, cele doua texte, si sa precizati in care fragment se simte influenta carui fragment.

multumesc de urari.
dumneavoastra ce sa va doresc? o paine mai putin sfaramicioasa pe viitor?