Burgundia 12

... o coperta de carte Lucas Cranach, the Elder...

\"pe un platan ochii plini de cuvintele
Tale așteaptă noaptea când urc
prin spatele casei peste cărămizile reci\"

si iau finalul:

\"lumina ochilor depășește craniul din desenele lui
Cranach
ascult ecoul nopților mari și te uit pe tavanul
mâncat de sărăcie\"

Un poem expresiv in care cuvantul devine rostire, sensibilitatea atinge aripa ingerilor iar sufletul apasa, apasa!

scuze pentru rascoala de idei - dar risipirile se vor aduna intr-un tirziu
iar in lumea ingerilor este alta ordine

misteriosul aceste cadre, atmosfera de penumbră cu un ușor iz de horror ;)) îți țin atenția lipită de text, iată, pe firul:


pe un platan ochii plini de cuvintele/ Tale

noaptea pupila se agață de/ lămpi/

lumina ochilor depășește craniul din desenele lui/ Cranach

mi-a plăcut si perspectiva inversa din final ce rotunjeste stranietatea tabloului.

Florin

citeva observatii de la tine imi prind bine
n-am mai iesit peste copertile vietii mele limitate si acum ma misc cam incet
Burgundia ma tine pe la suprafata adevarata si sunt mindra ca n-am \"inchiriat-o\"....
pe toamna tare m-as bucura sa ne vedem - am iar tel si chiar unde sta

\"invelite în pieile amintirilor
cuvintele se mișcă rar\"_eu as fi spus cu viteze supersonice. altfel de unde in acelasi poem ioan botezatorul, craciunul, pastiul, burgundia, cranach, platani si sosete trei sferturi?
\"ascult ecoul nopților mari și te uit pe tavanul
mâncat de sărăcie \"_simt ca de abea de aici incepe poezia, eu simt o continuare, tot ce ai scris anterior este un preambul usor horror cum remarca florin caragiu

de unde atita sfidare a imiaginii de destramare
si pacat
imitatie in traire