Poezie
Înclinație din cap
1 min lectură·
Mediu
Când lumea dă din cap că a răsărit soarele,
Când inima se înclină în fața sensibilității,
Visez la un apus nordic,
Stele strânse pe un corp lunar,
Un dumnezeu care dă din cap a aprobare,
O serie de îngeri îndopați cu soare și ambrozie,
Și simt că din cercurile strânse deasupra inimii mele,
Se rup basme cu nibelungi,
Metempsihoze trecute de prima generație,
La a doua respirație,
În ritm de samba, de mână cu elfii norvegieni,
Mă înclin la tot ce este incursiune în sine,
În iubire, ieșiri spectaculoase din orbitele sufletului,
Formată din trei noțiuni de înclinație și una de transpirație.
054.814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Todea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Todea. “Înclinație din cap.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-todea/poezie/1799221/inclinatie-din-capComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGÎnclinație din cap - Când lumea dă din cap că a răsărit soarele,/Când inima se înclină în fața sensibilității,/Un dumnezeu care dă din cap a aprobare,/Mă înclin la tot ce este incursiune în sine,
eu inteleg acest cult al inclinării, al plecăciunii, - o ieșire spectaculoasă din orbitele sufletului, cum finalizezi chiar tu poemul
un singur dar - nu știu de ce, dar in ultima vreme citesc aproape in fiecare poem ( accentuez:aproape în fiecare ) cuvinte de genul: transpirație, sudoare
ei, și eu nu am nimic cu aceste cuvinte, și nu e deloc vorba de nepoetic, pur și simplu necăjesc un pic versurile ÎNCLINAȚIEI
eu inteleg acest cult al inclinării, al plecăciunii, - o ieșire spectaculoasă din orbitele sufletului, cum finalizezi chiar tu poemul
un singur dar - nu știu de ce, dar in ultima vreme citesc aproape in fiecare poem ( accentuez:aproape în fiecare ) cuvinte de genul: transpirație, sudoare
ei, și eu nu am nimic cu aceste cuvinte, și nu e deloc vorba de nepoetic, pur și simplu necăjesc un pic versurile ÎNCLINAȚIEI
0
ALdaca nu era versul \"Un dumnezeu care dă din cap a aprobare\", m-as fi gandit ca, poate, vorbesti intr-adevar de inclinatie.
ÎNCLINÁȚIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocație. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ♢ Înclinație astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinație magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinație s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio
dar, pentru ca acel vers exista, intarit fiind si de titlu, nu mai sunt atat de sigura.
ÎNCLINÁȚIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocație. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ♢ Înclinație astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinație magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinație s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio
dar, pentru ca acel vers exista, intarit fiind si de titlu, nu mai sunt atat de sigura.
0
DTproblema sensului a fost mereu o capcană în poezie...îmi asum această incertitudine.
0
ALcu toate ca \"lumea dă din cap că a răsărit soarele.\"
ma rog, poate ca nici locutiunile verbale nu mai sunt ce-au fost. ce stiu eu?
ma rog, poate ca nici locutiunile verbale nu mai sunt ce-au fost. ce stiu eu?
0
fara prea multe vorbe in plus, frumos si concis traiesti poemul.
adrian h.