în seara asta am să mă împușc în cap

poemul e in acelasi timp agresiv si rugator, de ici colo parca se infiripa un \"totusi\", o speranta de intoarcere, desi distanta e din ce in ce mai mare.
reusita imaginea:
\"corbii îmi ciupesc ficatul cu ciocuri de cretă\"
si multe altele, care insotesc poemul tau si ii dau viata.

cu prietenie,
andrei t

Un poem foarte reusit si imi place foarte mult ca ai folosit repetitiv de 3 ori versul \"tu nu mă poți iubi\" care lasa inceputul unei alte povesti si de asemenea ai inceput poemul cu acest vers.imi place cam tot dar evidentiez ca si andrei \"corbii îmi ciupesc ficatul cu ciocuri de cretă\".Dupa mine ar putea suna mai fain ca titlu acea repetitie de care te-ai folosit, dar e doar o parere.
in rest niste stari foarte bine dezvoltate si nuantate cu mult mister si o drama de invidiat.
adrian

ingenios poemul, reusit, surprinzator.mi-a placut cel mai mult:
tu nu mă poți iubi
nici dacă aș fi o fată tânără, nostimă și frumoasă,
am pielea groasă și aspră și ochii bulbucați,
după o perioadă de dispariție
vor ieși din mine tancuri-amfibii
si mai multe, nu mai redau. am sa mai revin.
mcm

Cel mai reusit poem al tau...poate impreuna cu \"Rebelului meu iubit\"...de! ce sa fac raman un romantic!

\"vor ieși din mine tancuri-amfibii\"...la ce te-ai referit aici?

Salutari

andrei, adrian, carmen / mă bucur că va plăcut acest poem cu caracter dramatic și mă bucur și mai mult că ați găsit în el acel farmec pe care am avut intenția de a-l găsi cititorul,
cu speranța de a vă reîntoarce, Silvia

vor ieși din mine tancuri-amfibii - mă refer aici că din moment ce nu mă poate iubi aici, pe uscat, și în lumea asta, ar putea să mă iubească într-o altă reîncarnare, altă sferă, alt mediu
ești mult mai simpatic romantic decit ironic
te mai apștept

M-alatur si eu colegilor care te-au comentat si te felicit. Este un poem minunat, desi titlul initial m-a cam speriat. Nu stiu de ce, dar eu mereu am cate ceva de comentat/interpretat la titlurile tale.
Apreciez repetita versului \"tu nu mă poți iubi\". Nu este deranjanta, dimpotriva, intareste ideea.

\"după vreo două trei sticle de coniac
am căzut în dizgrație la petrecerea zeilor
tu nu mă poți iubi
în seara asta am să mă împușc în cap
la vederea sângelui te vei întoarce cu fața spre est
și te vei zbate de durere ca un gândac strâns în pumn,
îți vei rupe cămașa și vei acoperi ochii încă deschiși
te vei lăsa în jos ca o frunză epileptică,
se vor trage oceanele la mal și vor muri delfinii
eu pot să trag...\"

Mi-a placut/ Mai vin ...

Lau&Tib

vizez comm tau pentru claudiu
am intalnit iubiri care se termina tragic gen romeo si julieta, hamlet si ofelia;
am intalnit iubiri ce se materializeaza si se implinesc aici ca iubirea lui gellu pentru liggia( zenobia ), dali si gala ;
am intalnit iubiri care se auto distrug, asta vezi la tot pasul;
am intalnit iubiri care infrunta alte si alte locuri si timpuri pentru a ajunge la o singura si suprema clipa de implinire cum vedem in romanul \"adam si eva \" al lui liviu rebreanu;
dar nu am intalmit inca genul cesta de iubire care trebuie luat in calcul negresit: autodistrugerea, asasinarea partenerului eventual cu promisiunea ca undeva in alta sfera ar putea totusi sa depaseasca acest\" tu nu ma poti iubi\" si s-ar putea accede la alt stadiu al iubirii

cu prietenie

\"corbii îmi ciupesc ficatul cu ciocuri de cretă
așa cum erau eu întinsă în colțuri pe toată șoseaua \"... oare sunt eu prea critic sau tu o faci special? Pentru ca ma simt penibil sa revin cu un comentariu si sa-ti semnalez inca o mica eroare; nu stiu daca e de tipar, de punctuatie sau chiar asa trebuia sa sune, insa: \"asa cum erau eu\" nu are sens; ar merge ori o virgula intre \"erau\" si \"eu\" sau refacerea acordului prin schimbarea lui U cu M, sau, si mai frumos s-ar incadra in text, in loc de \"erau\" sa fie \"vreau eu\". eu asa as pune.
Multumesc de intelegere si scuze daca bat campii.
Poezia e geniala, subscriu si eu parerilor anterioare.
Alex

Laure, alături de Adrian Hogiu și Andrei Trocea sunteți cel ami des pe pagina mea, alături de poeziile mele și comentariile voastre mă încurajează să scriu în continuare, să nu mă opresc aici, astfel, am o motivație, pentru că începutul de la Atelier a fost destul de dureros. Este bine că nu ai găsit acest poem deranjant, pentru că, titlul este destul de curajos și avusesem oarecare dubii în această privință.

Mihaela Iulia, mă bucur de vizită și vreau să menționez că îmi place ce ai văzut în el, ai văzut mesajul, esența, forma...
mereu citindu-vă cu drag

Un poem trecut prin iadul Dantesc, in care poetul isi arata intreg zbuciumul, neiubirea aproapelui, neputinta de a ne intrupa ca iubire, apoi neindoielnica revolta. razboinicul pare a nu avea sex, este total chiar daca penelul asculta de mana unei femei:


\"tu nu mă poți iubi
nici dacă aș fi o fată tânără, nostimă și frumoasă,
am pielea groasă și aspră și ochii bulbucați,
după o perioadă de dispariție
vor ieși din mine tancuri-amfibii
tu nu mă poți iubi\"

iata eu gandacul ratacit peintre cuvinte, recitesc:

la vederea sângelui te vei întoarce cu fața spre est
și te vei zbate de durere ca un gândac strâns în pumn,
îți vei rupe cămașa și vei acoperi ochii încă deschiși
te vei lăsa în jos ca o frunză epileptică,\"

finalul este ca un drum lasat de apele care se retrag, un ocean caruia ii creste o pleoapa iar in urma ramane pamantul pe care sa calci!

Drum bun!