Din cer a venit un cântec de lebădă
de Lucian Blaga(2008)
1 min lectură
Mediu
Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseți desculțe
peste muguri. Și pretutindeni îl aud eu și tu.
Călugării și-au închis rugăciunile
în pivnițele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.
Sângeram din mâni, din cuget și din ochi.
În zadar mai cauți în ce-ai vrea să crezi.
Þărâna e plină de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de călcâie
și prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, și iată cânt:
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?
Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să știu mi-am muiat și eu mânile
în apele lor. Și-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
Să trăiesc printre pomi și printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri sălbatice - omorâți-mi inima!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2008
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Din cer a venit un cântec de lebădă.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/din-cer-a-venit-un-cantec-de-lebada-2Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.