Poezie
ca atunci când uiți cine ești I
nu e decât o altă poezie
1 min lectură·
Mediu
cu fiecare culoare din curcubeu
îmi colorez fiecare dimineață din viață
diminețile mele nu sunt ca ale tale/diminețile mele bătrâne sunt goale
e ca atunci când te simți înconjurat de oameni
dar când te trezești realizezi cu stupoare că ești în alt loc
îmi aleg cu grijă oamenii cu care vorbesc
de fiecare dată îi întreb cât mai au de trăit
oamenii mei nu sunt ca ai tăi/oamenii mei bătrâne sunt avari
în orașul unde ești cinstit după puterea buzunarului
iar când plouă omul se ascunde în casă
o vorbă din popor spune
ar fi prăpăd mare de ar dure lenea
lenea mea nu e ca a ta/lenea mea bătrâne e dureroasă
e ca atunci când omul îți oferă o mână de ajutor
iar drept răsplată nu îți cere nimic
bătrâne povestea se încheie aici
sper ca acest final să îți placă
povestea mea nu e ca a ta/povestea mea bătrâne e tristă
la fel cum între mine și om
ar fi un drum bătătorit cu mâinile
iar la capătul lui nu e decat însuși eul.
023.061
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Hogiu Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Hogiu Adrian. “ca atunci când uiți cine ești I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hogiu-adrian/poezie/1797197/ca-atunci-cand-uiti-cine-esti-iComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
HAfie ca vrei fie ca nu odata si odata vom calca pe acest drum atat de asteptat.iar cand ne vom uita in jur vom vedea ca nu e nimeni si nu mai putem decat sa induram...
0
sa merg si eu pe drumul batatorit