Poezie
Pe un peron
1 min lectură·
Mediu
Pe un peron…
Pe un peron uitat de păsări,
cu vânt împietrit și lumină leneșă
ți-am zărit umbra
la început – suavă
apoi – neclintită
Nici sunetul roților
arzânde
n-a mișcat-o
Îmi cumpăr bilet
an de an
de la Miază Zi – clipește o singură dată
din ochiul ei verde
și biletul inscripționat
cu litere îmbujorate
se ivește în mâna mea dreaptă…
curând totul se topește
în cadența de fier –
O singură dată
mi-a deschis Miază Noapte –
din ochiul ei albastru
a clipit de două ori
și biletul mi-a încălzit
palma stângă
cu degete tremurând -
Numai atunci
umbra buzelor ți s-a strâns
într-un roșu-aprins
luminând copacii albi
ca niște mirese
Totul părea a fi cuprins
într-un limbaj morse
ce se lovea în geamul meu
plin de dâre sărate și uscate
transformând ritmul
în suspine
Simțeam în ceafă
un ochi verde și unul albastru
013.319
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Bogdan Stefanescu. “Pe un peron.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-bogdan-stefanescu/poezie/1796817/pe-un-peronComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
textele tale sunt reci, cu o cadență încalcită.
Imi place construcția \"simțeam în ceafă un ochi verde și unul albastru\"