Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

corabia nebunilor

(precept închis în plutire ontică)

2 min lectură·
Mediu
te-am bătut pe catarg fără să privesc cum valurile
smulgeau din jurul tău mâinile mele și te legănau
cu linia trupului fac trei sfori de care leg
spânzurații
pescărușii cărora marea le-a spus în ureche nisipul
dar nu despre tine se vorbește când blestemul e încet
cuțitul acela ce putrezește prin carne
palpită și scoate prin prăsele un sunet vag de flaut
semn că durerea stă în tine întinsă
desfăcută la mâneci și gata să-ți strângă
cele mai mici oase
să mi le-ntindă sub urechea în care somnul crește
până sub ochii tăi fără odihnă
recele se tresare prin vis și se curmă livid
am trecut din vreme de pungile în care-ți păstrezi
zilele bune cu margini argintii
și bulbii stărilor tale sunt mai mari decât urma
târâtă a fiecărei conglomerări
de fapte cu tălpi tari de femei ca larvele
nu voiam să-ți deific nuiaua oaselor și cruda limfă
și nervul optic desfășat pe pântec și învelișul calp al
creierilor și gelatina curgând din măruntaie
scârbavnica culoare a curând născutului
doar tu ai putea sta monstruos acolo ca o pecete
până când păsările trec marginea lumii
până când fluviile se golesc și se umplu din nou
cu trupuri vagi ale minților rotunjite în gol
dar mai puțin încornorate
mai puțin îngrozite când prora noastră taie
în boțul altor orașe ale osândei
strânși sub tine rânjim nesfârșit spre cei rămași
firave tatuaje ale orizontului
dinții tociți ai piepturilor strecoară printre ei
copii cu o inimă uraniană
și rod până când soarele scade prin iarba
cuvintelor cu schelet de pază
065.075
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
258
Citire
2 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

dan mihuț. “corabia nebunilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/179524/corabia-nebunilor

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@chitoveanu-victoriaCVChitoveanu Victoria
versuri magistrale, expresii inedite, metafore dure uneori pana la repulsie.
,,scarbavnica culoare a curand nou nascutului\"
In fata caruia ar trebui sa ne inchinam este cel care duce viata pe mai departe indiferent cu ce culoare a venit pe lume.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Poem inedit. Despre rostul osândirii, despre ce mai rămâne din noi după toate peregrinările, despre cei prea curând născuți. Acest timpuriu în care ne găsim prea bătrâni.
Felicitări, ai menținut Poezia în spirală.

(completează te rog minim biografia, de astăzi poți evidenția texte, consultă instrucțiunile din regulament)

Ela

0
@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
poemul - cu o trimitere (zic eu) la Arca lui Noe in care sunt adapostite toate starile reale si imaginare (impresia atat a barbatului cat si a femei de a da si de a primi prea putin in schimb)-daruire nerecunoscuta,
condamnati la suferinta \"dinții tociți ai piepturilor strecoară printre ei \"-cu riscul vietii aleg frumosul din urât.
0
@felix-nicolauFNfelix nicolau
putin cam dezlanat, termeni cam abstracti pe alocuri, dar pe ansamblu remarcabil, cum s-a subliniat mai sus.
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
\" dinții tociți ai piepturilor strecoară printre ei
copii cu o inimă uraniană
și rod până când soarele scade prin iarba
cuvintelor cu schelet de pază\"...pas de intelege ceva... eu as aduce putina lumina si as zice asa:
strecutatoarele dintilor printre
piepturile tocite cauta inimi cu copii de uraniu sa roada iarba scazatoare a cuvintelor solare pazite de un schelet...\" suna mai logic nu?
0
@dan-mihutDMdan mihuț
mulțumesc pentru comentarii și aprecieri.
voi face ceva cu biografia, ela.
sunt mai multe corabii acolo, erika! și cea a lui sebastian. sau ulise. sau bătrânul marinar al lui colleridge. și mai sunt.
o să mai torc așa, felix.
regret off topic-urile, domnule lacătuș. n-am înțeles pe deplin sugestiile.

vă mai aștept.
0