Poezie
ieșirea din întuneric
1 min lectură·
Mediu
1.
o stradă care duce spre linia orizontului
o singură stradă
din trupul meu cresc ziduri de apărare
e întuneric
nicio lumină de veghe
e întuneric
2.
lumina e departe și sângerează
nu o pot salva
un punct minuscul
undeva la mijlocul vieții
un accident îți spui
treci mai departe
ridică zidul
privește-l
ascunde-te în el
e întuneric
3.
apele îneacă toți peștii
nu fac mișcări bruște
corpul meu zvâcnește îndurerat
respir o dată
respir de două ori
continui să respir
e întuneric
4.
trebuie să plec de aici
e întuneric
trebuie să plec de aici
nu mâine nu peste o lună
sau peste un an
acum
chiar acum
e întuneric
mă ridic împotriva mea și spun
eu într-o seară voi deveni lumină
și din lumina aceea
se va naște
un singur cuvânt
ascultă poezia în lectura autoarei
o stradă care duce spre linia orizontului
o singură stradă
din trupul meu cresc ziduri de apărare
e întuneric
nicio lumină de veghe
e întuneric
2.
lumina e departe și sângerează
nu o pot salva
un punct minuscul
undeva la mijlocul vieții
un accident îți spui
treci mai departe
ridică zidul
privește-l
ascunde-te în el
e întuneric
3.
apele îneacă toți peștii
nu fac mișcări bruște
corpul meu zvâcnește îndurerat
respir o dată
respir de două ori
continui să respir
e întuneric
4.
trebuie să plec de aici
e întuneric
trebuie să plec de aici
nu mâine nu peste o lună
sau peste un an
acum
chiar acum
e întuneric
mă ridic împotriva mea și spun
eu într-o seară voi deveni lumină
și din lumina aceea
se va naște
un singur cuvânt
ascultă poezia în lectura autoarei
0176.087
0

din trupul meu cresc ziduri de apărare
e întuneric
nicio lumină de veghe
un punct minuscul
undeva la mijlocul vieții
un accident îți spui
mă ridic împotriva mea și spun
eu într-o seară voi deveni lumină
și din lumina aceea
se va naște
un singur cuvânt
te citesc, desi las semn rar, dar acum uite ca nu m-am abtinut. :)