Non-identity

Corina Gina, mi-a plăcut în întregime poemul. Are prospețime. Protestul tău \"anti-social\", față de o societate \"consumistă\", este și ironic și a lehamite, dar are o forță ce rezidă din contopirea ta, atât de neforțată/naturală, cu metropola, din înțelegerea și acceptarea ei. Am remarcat, în mod deosebit, versurile:
\"Dumnezeu s-a tîmpit de tot
s-a ras în cap
poartă un tricou cu “I’ll be back”
și nu-l mai găsește nimeni acasă

ni se împleticesc printre picioare
copiii – facturi de lungă durată
cu coduri genetice complicate\"

Cu amiciție și urări de bine,

IJ, non-identitatea, diluarea in metropola, congestia, supravietuirea formeaza un fel de simbioza, ma bucur ca ai simtit mesajul.. cit despre copii - ce sa zic.. sint, cred eu, facturile vietii cele mai grele, mai de durata, ipotecile cele mai complexe ale speciei umane...
multumesc de popas,
pe curind,
Corina

Corina Gina, revin la poezia ta, pentru că abstras de text, \"mea culpa\", nu am fost atent la titlu, una dintre cheile de descifrare a mesajului poetic. Așa este, non-identitatea, diluarea, o simți doar în metropole. La final mai erau două versuri de remarcat: \"căutăm speriați prin pașapoarte/data cînd expirăm\". Este un mod de acceptare a finalităților, de tot felul, a implacabilului, cu ironie și calm. Warning! Posesorul acestui pașaport expiră, pașaportul rămâne valabil! Ai scris un text de excepție. Cu amiciție,

P.S. Avem un prieten comun. Constanța Apostol, o epigramistă de mare valoare și o femeie demnă de toată stima.

ma bucur de revenire, spot on!:)))
P.S. Constanta din Galati e numai una!:))
pe curind,
Corina

“Alergăm după cei din față” – deștepții – ei trasează viitorul și stabilesc coordonatele evoluției, în speranța de ai ajunge, însă destinul oamenilor mici este de a trăi în umbra oamenilor mari.
În locul anilor vedem în oglinda lăuntrică camerele mobilate cu neputințele și nereușitele noastre – lucruri sufletești care ne reprezintă.

Razvan, uneori nu credem, uneori nu avem timp, iar uneori ne e pur si simplu lene ..sa alegem. am adoptat un fel de spirit de turma...ori ce face unu fac toti...
iar despre camerele mobilate frumos - (ori cu gust:)) - well, ele ne reprezinta, pur si simplu, pentru ca noi, specia umana, am cam devenit acea entitate invizibila, fara identitate care nu mai are nici macar o reflectie in oglinda...
multumesc de popas!
Corina

Ce m-a impresionat poezia...cred că asta e a 153-a.

Nu mai știm cine suntem, decat daca ne zice altcineva. Sau barca cu motor din fata casei. Si nimeni nu se mai revoltă, decat Dumnezeu.

Ce imaginatie ai, ceva de groază.

Eu aș face ceva cu \"cuco..durile genetice\", dar nu contează prea mult. Citeam o carte despre cum sa \"write well\" și dupa ce am citit toate îndemnurile, la urmă zice că \"it\'s different with poetry\" :-)

De-abia azi am gasit commul tau, nu am primit notificatia prin email. Doh!!!!
Eu cred ca imaginatia/ foamea vine scriind/ mincind ori cind nu ai timp - combinate:)). Nu, n-am citit carti despre cum sa scrii, poezia o simti ca un tango prin tine, o iei de talie si o arunci pe ringul de scris sperind ca se intoarce inapoi intr-o pirueta care uimeste/ impresioneaza/ intristeaza/ orice numai sa nu lase rece.
Uneori reusesti alteori poezia se impiedica la pirueta: in trena, ori din cauza bretonului din ochi, etc:))
Oricum ar fi fiecare text are trademarkul poetului!
Multumesc de popas!

P.S. Hey acum de-abia am vazut cacofonia! Fine eyes you have!
Cheers!