Poezie
Turme albastre de pasari
1 min lectură·
Mediu
Lumina sleită, înainte de termen.
Vulcanul?Noroiul de lavă, o piatră fluidă ce arde, simpatica iarbă cântând.
Lumina se adună, culori si decoruri,măști plauzibile ,iubiri de spectre ,fețe de lună. tranșate pe urmă, radiază conturul, iar Ochiul lentilă- diformă se-mbată. Efectul e cauza , eroarea e trupul.
Mozaicul tulpină așezată, chinuie piatra .
Logic vulcanul adoarme. Iarba e infinitul
Verde.
Tabloul, îl mângîi , în pletele tale, decorul,sulful putred , parfum acopere fața.
Luna e doar suprafața , de creier, umbra, trăirea, schimbul, durerea si setea ,
Haina de carne îmbrăcată pe oasele goale ,
După ieșirea din baia de fum.
Pretutindeni ai fi reîntrupare, craniu, Uraniu radiind, energie descompusă primar, în mirare, tăcere, reacție în lanț,
atomică arișiță ravășind, intrinsec legată de plumb.
Cronosfera, cămașa de soare , e ruptă și Cronos zace topit , prin prisma lumina pierdută, este averea , eu nu-s.
Sângele este rana deschisă,
Puterea, noroiul în mâna ce-l sapă,
Aluviuni deznodate, înfundând guri arse, de ape.
Delta? Rătăcire de fluviu.
Cerul veșnic, deasupra un țarc, pentru turme albastre de păsări. Gravitația ?Mă rotesc în jurul eului meu.Destinația? Ipoteză de lucru.
013495
0
textul ți-a fost refuzat pentru corectură luna trecută de un coleg editor.
întrebare: de ce retrimiți textul fără să corectezi?
în josul paginii ai link \"poți edita/corecta acest text\"
mulțumesc