Poezie
lumea salvată o bicicletă cu aripi cireșe amare
danabanuuri(Scrisori pentru Mutti)
2 min lectură·
Mediu
***
lumina enervantă care adoarme uneori seara pe umărul meu
e a ta
pantofii cei aurii și stupizi purtați o singură dată
cândva de mult și inutil printr-o gară de provincie
sunt ai mei
nu am salvat încă lumea de la dezastru
tu chiar crezi că pot salva lumea o pereche de pantofi aurii și o lumină enervantă
eu cred că nu eu cred că da poate că da poate că nu
danabanudanabanu
ba nu
***
oamenii mor
îți spui nu-i nimic
în fiecare dimineață la ora 7.30 desenezi o bicicletă cu aripi
orașul mănâncă tușește apatic bea o cafea
te observă cum treci pe deasupra acoperișurilor lui cu bicicleta aia cu aripi cu tot
îi e puțin teamă de tine ești de fiecare dată la fel de fiecare dată altfel
dar ești
iar asta cu siguranță îl face să te privească mirat
oarecum
***
mănânci mereu cireșe amare
mie nu-mi plac
sunt domestice prea tandre n-au nicio culoare
bornele kilometrice da bornele kilometrice au sens
trenurile nu ar fi nimic fără ele
și desigur nimic nu s-ar întâmpla fără trenuri
sau cine știe poate că da poate că nu danabanu
hai să luăm primul tren
coborâm undeva în vreo haltă
bem apă de la cișmea tu mai mănânci niște cireșe din acelea amare
eu tac și țopăi fericită într-o pereche de pantofi aurii și stupizi
apoi
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat
salvăm și lumea de la dezastru
ascultă poezia în lectura autoarei
lumina enervantă care adoarme uneori seara pe umărul meu
e a ta
pantofii cei aurii și stupizi purtați o singură dată
cândva de mult și inutil printr-o gară de provincie
sunt ai mei
nu am salvat încă lumea de la dezastru
tu chiar crezi că pot salva lumea o pereche de pantofi aurii și o lumină enervantă
eu cred că nu eu cred că da poate că da poate că nu
danabanudanabanu
ba nu
***
oamenii mor
îți spui nu-i nimic
în fiecare dimineață la ora 7.30 desenezi o bicicletă cu aripi
orașul mănâncă tușește apatic bea o cafea
te observă cum treci pe deasupra acoperișurilor lui cu bicicleta aia cu aripi cu tot
îi e puțin teamă de tine ești de fiecare dată la fel de fiecare dată altfel
dar ești
iar asta cu siguranță îl face să te privească mirat
oarecum
***
mănânci mereu cireșe amare
mie nu-mi plac
sunt domestice prea tandre n-au nicio culoare
bornele kilometrice da bornele kilometrice au sens
trenurile nu ar fi nimic fără ele
și desigur nimic nu s-ar întâmpla fără trenuri
sau cine știe poate că da poate că nu danabanu
hai să luăm primul tren
coborâm undeva în vreo haltă
bem apă de la cișmea tu mai mănânci niște cireșe din acelea amare
eu tac și țopăi fericită într-o pereche de pantofi aurii și stupizi
apoi
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat
salvăm și lumea de la dezastru
ascultă poezia în lectura autoarei
0168.158
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 246
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “lumea salvată o bicicletă cu aripi cireșe amare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1791623/lumea-salvata-o-bicicleta-cu-aripi-cirese-amareComentarii (16)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMun poem ca o fuga...prietenoasa, incarcata de iubire...din lume inspre lume...din tine inspre tine...as putea sa comentez vers cu vers...dar mai bine...
\"bem apă de la cișmea tu mai mănânci niște cireșe din acelea amare
eu tac și țopăi fericită într-o pereche de pantofi aurii și stupizi
apoi
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat
salvăm și lumea de la dezastru\"
si ce apropiere de suflet!...si ce rostire!...
frumos banudana!
\"bem apă de la cișmea tu mai mănânci niște cireșe din acelea amare
eu tac și țopăi fericită într-o pereche de pantofi aurii și stupizi
apoi
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat
salvăm și lumea de la dezastru\"
si ce apropiere de suflet!...si ce rostire!...
frumos banudana!
0
GAlumea dănuțule ? dacă nu suntem Cristoși să-i spunem : \"ia-ți dezastrul și umblă\" ? uite că: \"oamenii mor
îți spui nu-i nimic\"...totul e un joc, ce-i drept ușor mortal dar un joc, o întîmplare, în care:\" ești
iar asta cu siguranță îl face să te privească mirat
oarecum\"...poate chiar să fie și ei...măcar pentru o clipă. să se vadă pe bicicleta aia avionică. propulsați de o fericire ușor stupidă. cu papucii aurii. și neapărat încălțați pe dos...(eu aș fi adăugat și acest detaliu...armonios :)
cu plăcerea lecturii...inclusiv live,
admiratorul tău drakull noctambul ghintr-on Argeal sîngeros,
george cel asztalos
îți spui nu-i nimic\"...totul e un joc, ce-i drept ușor mortal dar un joc, o întîmplare, în care:\" ești
iar asta cu siguranță îl face să te privească mirat
oarecum\"...poate chiar să fie și ei...măcar pentru o clipă. să se vadă pe bicicleta aia avionică. propulsați de o fericire ușor stupidă. cu papucii aurii. și neapărat încălțați pe dos...(eu aș fi adăugat și acest detaliu...armonios :)
cu plăcerea lecturii...inclusiv live,
admiratorul tău drakull noctambul ghintr-on Argeal sîngeros,
george cel asztalos
0
VMDistincție acordată
sau despre cum a încremenit lumea în dimineața dinaintea visului
textul redă cardinalitatea incertă a unei existențe a cărei trăsătură definitorie, contrar lumii în care trăiește, nu este viteza, ci mersul „la pas” (deși, dacă luăm în calcul viteza de rotație a pământului, el dobândește valențele „pasului pe loc”); de aceea transformările sunt exclusiv exterioare, însă, pe de o parte, spiritul este și va rămâne neschimbat, iar, pe de altă parte, idealul este și va rămâne neschimbat.
descriptivul, aici, are valențele reperului: această haltă, această cișmea, acest cireș; oricâte trenuri ar trece, oricâtă apă ar curge, oricâte fructe se vor risipi, faptul că eu voi trece pe aici povestind nimic despre mine însămi, ci numai despre visul meu, pe care diversitatea lumii nu-l poate atinge este ca și cum nu am plecat niciodată, ci am lipsit, așa, ca un călător fără nume, ca o ploaie fără izvor, ca dulcele din amarul cireșelor.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
0
F-am mers pana in capat cu cititul.frumos discurs.ma bucur sa te stiu poeta...uneori te iubesc ca pe o sora
0
DBuau!
sunt chiar copleșită de reacțiile voastre
Ioana, chiar că e o poezea scrisă pe fugă, mulțumesc frumos
Asztalosule, servus, chiar că e un joc aici, cam tragic pe alocuri(niște alocuri știute doare de autoare), ține Ardealul aproape și mai dă-mi și mie câteodată câteun semn dinspre el
Vasile Munteanu, ca întotdeauna privești spre cuvinte din interior, cred că ți-am mai spus chestia asta de câteva ori dar merită să mă repet...chiar cred că ochelarii tăi au ceva aparte, mi-ar place și mie să pot vedea astfel, poate într-o zi(când mă voi maturiaza îndeajuns) voi reuși
eeeeeee, uite-l pe Florișteanu!!!(iartă-mă că îți spun tot așa, nu mă pot abține), eu te iubesc tot timpul ca pe un frate și tu știi asta, Poetule
acestea fiind spuse și răspunse
vă salut dintr-o poezea ce poartă cu ea o lume aproape salvată
dana
sunt chiar copleșită de reacțiile voastre
Ioana, chiar că e o poezea scrisă pe fugă, mulțumesc frumos
Asztalosule, servus, chiar că e un joc aici, cam tragic pe alocuri(niște alocuri știute doare de autoare), ține Ardealul aproape și mai dă-mi și mie câteodată câteun semn dinspre el
Vasile Munteanu, ca întotdeauna privești spre cuvinte din interior, cred că ți-am mai spus chestia asta de câteva ori dar merită să mă repet...chiar cred că ochelarii tăi au ceva aparte, mi-ar place și mie să pot vedea astfel, poate într-o zi(când mă voi maturiaza îndeajuns) voi reuși
eeeeeee, uite-l pe Florișteanu!!!(iartă-mă că îți spun tot așa, nu mă pot abține), eu te iubesc tot timpul ca pe un frate și tu știi asta, Poetule
acestea fiind spuse și răspunse
vă salut dintr-o poezea ce poartă cu ea o lume aproape salvată
dana
0
IR
A fost nevoie să citesc de mai multe ori poezia ta dar asta nu pentru că ar fi bună ci ca să pot spune ceva coerent despre ea. Iată: în afara celor câteva enumerații pe jumătate captivante: „orașul mănâncă tușește apatic bea o cafea” , „sunt domestice prea tandre n-au nicio culoare”...poemul e mai mult sau mai puțin încărcat de șabloane din acelea care nu-și ratează niciodată scopul pentru că ele vor da, cu riscul plictiselii lectorului, întotdeauna bine într-o poezie: trenuri, halte, lume și dezastru, oamenii mor dar, vedeți voi, nu-i nimic etc...
Sunt reușite tocmai lucrurile mai simple...la ora 7:30, chiar și pantofii stupizi(deși micile invective împotriva încălțărilor umblate prin gări de provincie laolaltă cu întregul fundal de trenuri fără sens, borne de kilometraj etc. mă cam lasă rece)...
Sunt reușite tocmai lucrurile mai simple...la ora 7:30, chiar și pantofii stupizi(deși micile invective împotriva încălțărilor umblate prin gări de provincie laolaltă cu întregul fundal de trenuri fără sens, borne de kilometraj etc. mă cam lasă rece)...
0
AFdanubiano,
dacă nu exagerez, blonda ta e kilometrică, nu e elevată, doarme enervant de mult (cu cireșele amare unde nu trebuie), însă toate astea salvează lumea.
e important să știe lumea ce poate să facă o bicicletă.
dacă nu exagerez, blonda ta e kilometrică, nu e elevată, doarme enervant de mult (cu cireșele amare unde nu trebuie), însă toate astea salvează lumea.
e important să știe lumea ce poate să facă o bicicletă.
0
SBam citit aproape toate textele de la tine. Nu știu dacă nu cumva în amnezia mea pur întâmplătoare scoasă dintr-un suflu încă viu, parcă, parcă îmi amintesc că ți-am mai lăsat un semn la o poezie de a ta. Observ în mod constant la tine mersul, încălțămintea ca formă de pas: teneșii tăi Dano, ah, și acum pantofii ăia aurii, stupizi, sunt ai tăi... Drumuri rătăcite din prea mult drag de mers, trenurile tot vin și pleacă cu Mutti. Și dezastru? Nu prea cred poeto! Unde îți lansezi tu cărțile prin Constanța. Am să te caut. Până atunci îți ascult si textele. Știi este un lucru al dracului de greu să-ți poți recita singură versurile. Aprecieri.
S-Via
PS: Tu mergi desculță în somn?:)
S-Via
PS: Tu mergi desculță în somn?:)
0
VȚTrenurile, da, și pantofii, da , sunt de importanță majoră. Trenurile și pantofii te duc acasă, chiar dacă acasă e o gară de provincie, o haltă unde bei apă de la o cișmea și mănînci cireșe amare. Dar de obicei salvează lumea de la dezastru cei care n-au acasă.Sau au tocmai un astfel de acasă.
Scris dezinvolt, plăcut
Servus din cluj
Victor
Scris dezinvolt, plăcut
Servus din cluj
Victor
0
SB1001 de nopți și toate ale tale. Să-ți trăiască pantofii!și te mai citesc.:)
0
plus bicicleta cu aripi
plus pantofii aurii stupizi(am și io o pereche.îs la fel de stupizi) :D
și ce să mai zic tot îmi plăcu
ba da ba nu
dana banu
te salutăm
și ne înclinăm cât putem noi de grațios