Poezie
inserții pe marginea unei lumi
să nu crezi că voi putea muri vreodată
1 min lectură·
Mediu
Dacă vrei poți să împingi cerul cu palmele deschise
E cel mai sigur că vei găsi un culcuș pleoapelor tale
Noaptea toți îngerii se adună la tâmple să cânte
Deșirată de vise
Luna-ți pipăie inima
Azi e plină.
Tu ești.
Am putea măcar să creștem împreună
De unde ești tu zilele cad deodată cu sfinții
De unde sunt eu a rămas buruiana tristă si anemică
Că a fost odată lumină.
Eu sunt.
Ultima minune a lumii în care tu singur
Ai deschis poarta cu ochii spre cer
Aducând ploaia.
023467
0
evident un poem cald
fără stridențe. bine echilibrat.
blândețea versurilor m-a acaparat.
\"Dacă vrei poți să împingi cerul cu palmele deschise
E cel mai sigur că vei găsi un culcuș pleoapelor tale
(...)
Am putea măcar să creștem împreună
De unde ești tu zilele cad deodată cu sfinții
De unde sunt eu a rămas buruiana tristă si anemică
Că a fost odată lumină.\"
mereu cu plăcere
stimă și considerație,
teodor dume,