De aici nu există scăpare

uite, cu un usor zambet, poezia asta se face placuta. ai reusit sa transmiti acea forfota a celulelor, pregatirea lor. si chiar ai zis poetic ceva foarte adevarat, cum ca dragostea e o chestie hormonala. desigur ca nu se rezuma la, dar baza tot acolo este.
mi-ai placut in poezia asta.
sa se pregateasca zic:)
sincer, stefan
seara buna

merci de comentariu, poezia o poti citi si pe blogul meu + ca e flancata de un clip superb. ti-l recomand
te mai astept la fel de amical

Un poem pasional.

\"Brațele mele dezertează, devin 2 soldați care preferă \"
Sa inteleg ca nu exista cale de scapare.
Mh, poate totusi te razgandesti.
Poate totusi schimbi strategia/tactica/planul de atac.
Sau nu ?

Mi-a placut versul: \" Deschidem hărți, hașurăm sentimente\"

Alberto, un frumos poem de dragoste, cap-coadă. Ar fi ceva de cârcotit, dar nu am să o fac, pentru că este lipsit de importanță. Am apreciat scrierile tale, atunci când au avut coerență, și poemul acesta are. Mi-a plăcut, sincer. Cu amiciție,

Remarc in special prima strofa si mai mult, ideea din primele doua versuri mi se pare inedita. Frumos poem.

Las un semn pentru că finalul mă duce cu gândul la o osândă!
Nu râde, că nu cârcotesc, doar mă întreb dacă vorba aia veche ce spune că dragostea este o poveste în doi în care unul chiar iubește, iar celălalt doar se lasă iubit, are ceva noimă și loc printre aceste versuri.
Ideea că ultimul vers sună ca o prevenire, ar spune clar cine iubește, dar nu mai e la fel de clar dacă ea iubește simultan, dacă simultaneitea te vizează pe tine, ca personaj nu ca poet, ori doar s-ar lăsa iubită! Sau ba, că nu sunt alții datori să accepte toate sentimentele noastre, chiar dacă sunt stârnite de ei, nu crezi?

Mi-a plăcut ideea dezertorilor ce prețuiesc apa în deșert, dar chestia cu celulele din ventricolul drept m-a lăsat mască.
O bucată de inimă în misiune sinucigață, ori doar ceva sânge? Glumeam.

un poem sentiment frumos
și deosebit cu o deschidere reușită
încă din prima strofă (brodată cu imagini rafinate).
starea lăuntrică e bine punctată și vine ca o motivație
(în a doua strofă) care finalizează

plăcut cu întregul
stimă și considerație,
teodor dume,

in primul rand multumiri tuturor celor care au citit poemul

Anca, ar fi buna o alta strategie, dar, deocamdata, ma rezum doar la a trimite un grup de paritzani/celule pentru a cuceri inima ei

Ioan, uneori ai dreptate, ma bucur ca ti-a placut poemul, carcoteste cat vrei, esti invitatul meu s-o faci.

Alina, multumesc. sa inteleg ca ai nivel 0? :( , pacat

Ovidiu, cred ca ai dreptate, cel putin ma afecteaza din cand in cand si pe mine \"teorema\" asta :D

Teodo Dume, dvs ati punctat punctele cheie, ca de obicei

multumesc ptr comentarii si va mai astept

Îmi place tare mult ce ai scris aici, mai ales de la poemele triste până la plosca cu apă.
M-am oprit să îți spun că e ceva în contradicție per ansamblu, și e păcat, căci e o poezie de dragoste totuși,
acel \"de prea multe ori\" tare deranjează, nu există de prea multe ori pentru te iubesc, alte \"nații\" îl folosesc ca pe o formă de salut :)
Și am o întrebare, nu-i așa că nu găseai locul în care să spui că ai scris?
\"deasupra dimineților dintre noi\" a fost așa, o găselniță, uite și tu cum e pus acolo.
Mai bine fără!
Amical!

nu e gaselnita ;)
merci pt atentia acordata, te mai astept