Casa bunicii din gâlma de lut

poezia ta mi-a amintit de bunica
si de tacerile ei lungi
frumos



mircea

frumos exprimat ,,galma de lut\'\'..imi amintesc de bunica ,sarmana ,imi calca pantalonii de scoala, avea un fier de calcat care functiona cu carbuni incinsi,parca o vad si acum...frumoasa poezie..atinge sufletul...

Cu stima,Radun.

umbrele vieții rătăcind într-un univers închis-deschis...
întuneric deschizând poarta luminilor trecute vibrează...
se trezesc amintirile

modelat bulgăre de lut prinde viață în memoria inocenței

mereu întoarceri,mereu visuri albe sau negre aduc o pată de bucurie-durere în privirile copilului interior

seninătate sau furtuni rătăcesc în irisul clipei...

o tandrețe copleșitoare se revarsă din versurile dumneavoastră.

cu deosebită stimă,
Anne-Marie

ai scris un poem concentrat în simboluri. îți stă bine cu minimalismul ăsta, am rămas privind versurile gîndindu-mă la mîinile bunicii,
cu prietenie,

Teodor,

Te-ai debarasat de tot ce e surplus. Îmi place ce a ieșit. O construcție bine închegată, un firesc, o liniște aici care atrage. Zic eu că ești pe drumul cel bun.

Cu prietenie

Doruleț

Teodor,
un poem rotund, profund, cu ferestrele luminate de amintirea, vie, a bunicii.

cu prietenie,

mircea lacatuș,
mulțumesc de oprire. mă bucur c-am contribuit
la aducerea aminte. cine nu-și poate aminti
de bunici, nu-și poate aminti de el...
stimă,
teodor dume,

radun gabor,
sigur că amintește de bunica și casa ei sprijinită
pe câteva simboluri, cum a remarcat cezara
simboluri care amintesc plecarea ei...
mulțumesc pentru trecere și semn
același,
teo

Bejliu Anne-Marie,
plecările fără întoarceri lasă urme și e bine
să ne amintim de ele chiar dacă nu vrem să ne gândim la plecările noastre. oricum nu acum, prea devreme...
și-n urmă râmân;
\"flori uscate în borcan
și o lampă neagră
de funingine
zgâlțâie
aerul\"

dar nu suntem siguri că după plecare

\"gâlma de lut înmoaie privirea\"

mulțumiri și
multă stimă,
teodor dume,

cezara răducu,
mulțumesc de oprire și semn. popasul tău e o încântare pentru mine știind că ți-au plăcut versurile mele gândind la bunica...
mă bucur că ai remarcat simplitatea dintr-un \"poem concentrat în simboluri\". n-aveam ce spune mai mult. am punctat cu sufletul acele câteva simboluri care aduc aminte. și mă bucur că le-ai remarcat. tăcerea spune mult. așa a luat ființă acest poem. m-am uitat și-am tăcut deși simțeam cum îmi plânge sufletul amintindu-mi de bunica. chiar dacă mă repet, o fac conștient. cine nu-și poate aminti trecutul, nu-și poate aminti de el...
dar să revin...
florile uscate, borcanul, lampa neagră de funingine și-n cele din urmă, gâlma de lut și privirea sunt semnele care amintesc trecerea dincolo. sigur că n-o să dezvolt fiecare simbol pentru că aș închega un poem de pagini, ci las spre interpretarea cititorului
mulțumesc, cezara
stimă și considerație,
teodor dume,

doruleț,
ai surprins bine. liniștea...
da, rămâne liniștea... numai că doare...
orice amintire, doruleț, doare... uneori plăcut sau dureros ca o urmă de ferestrău care nu taie ci smulge...
ziceai despre firesc. da, e firesc să trecem dincolo, numai că nu știm de ce o facem...și ce vom face când vom fi acolo...
mulțumesc de semnul tău
cu drag,
teo

Petruț Pârvescu,
sunt onorat de trecere și apreciere.
poemul s-a vrut doar un semn lăsat în cinstea celor mai iubite ființe.
și trebuie să recunoaștem că doar două lucruri iubim cel mai mult atunci când suntem copii; copilăria și pe bunica.
mulțumesc mult,
stimă și considerație,
teodor dume,

Casa bunicii, paradisul pierdut, floarea de-nu-mă-uita, basmele spuse la fuiorul de opaiț, alcătuirea ei de carne și sânge, durabilă ca lutul milenar...Emoție, lacrimi, amintire pură, vis...

mulțumesc de trecere și semn.
da, amintirea bunicii îmbracă cuvântul și sufletul încărcat de emoții...
ferice de cel care încă mai are cui spune; bunică...

stimă,
teodor dume,

rețin : \" o lampă neagră
de funingine
zgâlțâie
aerul\"
Esență care se lasă interpretată, în funcție de ora la care este citită.
Deosebită poezie!
tincuta

rețin : \" o lampă neagră
de funingine
zgâlțâie
aerul\"
Esență care se lasă interpretată, în funcție de ora la care este citită.
Deosebită poezie!
tincuta

bucuros de vizită și semn
ai remarcat o fârâmă (simbol)
din urma bunicii...

te mai aștept,
stimă,
teodor dume,

...nu pot trece fără să vă mulțumesc tuturor...din comentarii invăț și îmi confirm ceea ce simt...
gâlma de lut îmi amintește și de mama care lipea pe jos(pardoseala) prin cameră, în special la sărbătorile de Paște ...
versul dvs. atinge tandru inima...vă mulțumesc...
am observat că poemul are forma literei \"Z\"...să fie vorba de zenit ?!
cu stimă,
Viorica Băluță

Teodor Dume, sensibil și nerisipitor de cuvinte. Cam asta spune poemul tău despre tine. Frumos!

Viorica,
mulțumesc detreceredar și pentru observația ta interpretată...forma poemului în formă de Z. da,zenit e punctul cel mai înalt, apogeul, dacă vrei să spui așa sau amiaza din noi. eu am considerat apropierea de bunica cel mai de preț lucru.
și ea, în viziunea mea, atingea perfecțiunea (chiar dacă nu există).
eu te rog să continui scriierile chiar și pentru sertar, cum zici,...o vreme
cu prietenie,
teodor dume,

Ioan Jorj,
mulțumesc mult pentru aplecare asupra textului meu și pentru remarcă. mereu am fost, sunt și voi fi un om simplu, mereu printre cei mulți. îmi place simplitatea în toate pentru că cei care încearcă să complice lucrurile, indiferent de forma lor, înseamnă că nu-și au locul și încă se mai caută.
sigur că rextele mele nu sunt capodopere dar sunt trăiri simple în care mă regăsesc și mă bucur atunci când pot dărui și altora din puținul meu.
încă odată mii de mulțumiri, sănătate și împliniri

stimă și considerație,
teodor dume,