puroiul parfumat. mai răul

fain titlu, Petrache!
îmi place prima parte și în mod evident
versurile de final

\"impregnarea în lemn/puroiul meu neted

doream cu disperare aroma lui mai tare ca răul din mine\"

tăria cu care ai scris poemul scoate în evidență siguranța discursului poetic fără lamentări...
acum și offul meu...
aștept de la tine un poem pe \"structură\" simplă. versurile acestea lungi, care nu prea fac bine,incetinește, zic eu, elanul cititorului din mine.
experiment-experiment dar...poeziei nu-i stă bine în blugi de tablă.
cu prietenie,
teodor dume,

Poezia este poezie, indiferent de forma textului, de măsura versurilor sau de utilizarea sau nu a ingambamentului. Iar aici întrezăresc semnele unei poezii. Îmi place oximoronul din titlu, dar parcă e prea baudelairiano - arghezian. Dar a doua parte a acestuia îmi sugerează că, dacă \"mai binele este dușmanul binelui\", atunci de ce nu mai răul este dușmanul răului. Oricum, lupta contrariilor nu va înceta niciodată, în ea subzistând echilibrul universal.
Prima strofă m-ar trimite cumva la limbajul psihocriticii, dar n-aș vrea să uzez de această metodă. Pentru că e aproape evidentă acolo frustrarea tatălui ce și-a sacrificat drumul său pentru \"cei doi vlăstari abia răsăriți. Despre ceva asemănător vorbește Vladimir Marinov în \"Figuri ale crimei la Dostoievski\" (\"Caiete de psihanaliză\" -2). Nu e un text prea pe placul meu, dar nu neg faptul că e literatură. Nu-mi place prea frecventa utilizare a lexemului \"puroi\", Mai ales în versuri consecutive. Mi se pare un neajuns.

\"mai ales\"

acum toata agonia e cu \"durerea de sus. stingerea\" .. \"presus de orice lege. moartea\" .. etc. de ce nu puteti fi originali sau macar, nu stiu, subtili ?

Teodor, ești ca întotdeauna prezent și ascuțit în spirit! Țin seama de imboldul de a diversifica și simplifica discursul meu și de a-l face mai percutant.
Mulțumesc pentru toate cuvintele tale bune
Cu multă prietenie
PP

George, am ținut seama de observația cu consecutivitatea cuvântului\"puroi\" și am modificat în prima apariție. Ai perceput negarea negației, dorința de negare a unui rău presimțit, imens, prin acceptarea unui rău mai mic, chiar asimilat neantului. M-a atras ideea acceptării pestilențialului și valorizării acestuia într-un sens superior în momentul în care altceva din chiar ființa proprie te desființează în toată cuprinderea veșniciei. O să revin asupra textului, nu știu cum ,dar simt că mai trebuie ceva lucrat!
Mulțumesc foarte mult pentru cuvântul de ajutor și obiectivitate solidară.
Cu multă prietenie și stimă
PP

Laurențiu,
în primul rând există câteva reguli de politețe, dacă vrei să faci orice comentariu dorești pe pagina mea, te rog să le respecți;
în al doilea rând, nu înțeleg de ce citezi ceva ce nu-mi aparține, referindu-te indirect la ceea ce am scris eu.
în al treilea rând nu am acceptat niciodată, indiferent că este vorba de poezie sau de altceva să mi se spună ceva, de bine sau invers fără argumente valabile, pentru că altfel o să spun că nu ai înțeles prea multe din ce am vrut să spun;
în al patrulea rând, să nu înțelegi greșit că mă interesează laudele: prin structura mea sunt imun și la laude și la celelalte; am rugămintea, am observat că ești foarte bine văzut pe Agonia, să mă critici punctual, să-mi spui ce e clișeu, ce e bun, etc., mi-ar fi mult de folos și în felul acesta se împlinesc și obiectivele site-ului, promovarea literaturii de bună calitate, dar mai înainte de a fi de bună calitate trebuie să existe cineva care să aibă timpul să citească și să analizeze și să răspundă argumentat
Altfel site-ului rămâne doar unul oarecare în care sunt ehibate orgoliile unui grup restrâns!!
Te mai aștept pe pagina mea, dar în condițiile minimale pe care te-am rugat să le accepți. Altfel, îmi pare rău, dar nu-ți voi acorda nici un fel de atenție
Cu prietenie
PP

don petrarche, rugăm a se răspunde comentatorilor printr-un singur comentariu. motivul este unul la îndemână, nu ne putem întinde pe 10 răspunsuri ăn pagina de comentarii dacă textul are 10 comentatori.

OK Dan, consideram că este o atitudine mai respectuoasă față de comentatori, dar omul cât trăiește învață! Voi proceda în consecință, sincer și mie îmi este mai ușor să fac un singur comentariu cu răspunsuri.
Mulțumesc de îndrumare
PP