Orașul lui Satan

mi-a placut hrana asta a diavolilor, cenusa aprinsa. dar ce se intampla daca nu ai \"calitatea\" asta si cineva totusi iti da zilnic de mancare cenusa, ti se lipeste de gat, ta sufoci,pana cand te saturi intr-o zi si o iei la fuga sau devii si tu ca el.
mcm

cred că în prima treime a textului, acolo unde nu au început încă să reapară aceleași cuvinte greoaie prea evident conceptuale (să-mi fie tolerată exprimarea, am ales-o pentru a accentua), așadar acolo unde se spune conceptualul mai firesc, prin descriere mai apropiată de ceea ce nu e pură filosofie, reușește și ideea să răzbată fără a aluneca într-un soi de scolastică searbădă.
păcat că încă nu s-a curățat până la capăt discursul de atari cuvinte.
deși remarc o aerisire față de textele precedente. cred că ar putea fi continuată, mai drastic, chiar, pentru un efect mai percutant.

CARMEN-MANUELA MACELARU
Dacă aș mânca cenușă aprinsă, deja m-aș transforma din om în drac, mi-ar crește coarne și aș respira flăcări.
Sunt onorat de prezența ta spirituală, fiindcă ești o poetă pe care nu o apreciez numai eu, ci și ceilalți lucrători cu gândurile.
Mulțumesc pentru comentariul ce vede dincolo de cuvinte și pune întrebări.

NICA MÃDÃLINA
Dacă aș curăța complet discursul liric de metafore, mă întreb de nu cumva poezia ar degenera în proză și dacă textul nu ar avea idei interesante și ar fi lipsit de vraja lirismului, nu ar cădea într-un soi de proză banală ?
Apreciez mereu gândirea ta critică ce-ți permite elaborarea de raționamente dialectice percutante și virulente.

nu la metaforă mă refeream, dimpotrivă, la utilizarea cuvintelor seci și academiciste, prea conceptualizante. virulentă nicidecum, numai directă și deci fără menajamente care nu știu cui ar profita, cât timp e vorba de argumentarea opiniilor, cum și spuneți.

Poți să vorbești la persoana a doua singular, nu mă simt așa de bătrân.
Nu știu unde ai văzut tu cuvinte “seci” și “academiciste”, poate în alte poezii (ale mele).
Aștept cu nerăbdare o critică favorabilă (dacă aceasta va veni) făcută de tine unei poezii personale.

pe fereastra ta se vede o gradina de flori
si tu scrii grozavii de acestea cu draci si cu smoala
lasa-l pe bata-l crucea nu l mai pomenii
ramai in lumina cea neinserata si ingerii iti vor ocupa
casa pana si podul plin de praf si lucruri inutile :)


cu prietenie
emir
tot un pagan

De la fereastra mea se vede într-adevăr o grădină cu flori, însă fereastra interioară este deschisă, din păcate, tuturor : atât îngerilor, cât și demonilor, doar mintea lucidă poate închide fereastra în fața dracilor.
Mulțumesc fiindcă ai însămânțat cuvinte în grădina cu flori a poeziei mele.