Călătorie

Personal am ceva obiectii cind citesc ciori intr-un poem. Mi se pare putin dizgratios, putin cliseistic, in fine. Curge bine poemul din punctul meu de vedere, mai putina crispare ca in ultimile texte iar finalul mi se pare excelent.

un poem plăcut care alunecă ușor spre inima cititorului însetat de drum
dar rețin ca o repetiție pentru gând:

\"un băiat aplecat
scrie și el ceva
n-o să mă uit niciodată în caietul lui
un copac și-a scuturat primul frunzele
se vede cuibul împletit de ciori
(...)
roțile se învârt pe șine ajung în câmp deschis
observ o pisică încordată în iarbă
unde-i botul de șoarece?\"

cu sinceritate,
teodor dume,

Mi se pare foarte fain totul, inclusiv preotul cel gras care in mod normal (la mine)ar fi intrat in conflict cu starea de poezie creata pana la punctul acela.
Ce mi-a placut mult de tot sunt coatele-mere-rosii-rosii in \"pădurea care își merită soarele\", finalul intradevar super, trecerea imaginilor pe geamul trenului (nici o nuanta de cliseu aici). Initial citisem \"unde-i viața mea?\" si imi placuse mult, imi place si asa, poate ar fi dat un ton usor patetic dar ideea era interesanta.
Cuibul impletit de ciori creeaza o imagine foarte sugestiva in context, m-am oprit cu placere (si)in punctul acela.

Știi Tamara ce îmi place la acest poem al tău? Călătoria inițiatică prin noi (lasă-mă să mă identific cu poemul tău), pe lângă noi și printre noi...Parcă îl văd pe Ghilgameș în căutarea nemuririi sau mai apropiat pe Jack călătoru\' din Talismanul lui Stephen King! Percepi fiecare element întâlnit și-i dai (estetică realizare!) o semnificație importantă pentru că de fiecare depinde menținerea structurii de rezistență a lumii acesteia reale!!!
Nu vreau să intru în detalii pentru că aș strica totul
Felicitări și mulțumiri!
Cu prietenie
PP

Emil,
după Corbul lui Poe e greu să mai scrii despre ciori, adevărat. Cât despre curgerea poemelor, e un criteriu pe care nu-l absolutizez și nu vreau să-l respect doar pe el, caci mai sunt și altele.
Teo,
știi cât e de greu e să te rupi de acasă și să pleci într-o călătorie, așadar, a trebuit să mimez o lunecare ușoară în timp ce am scris.
Vă mulțumesc ambilor pentru semne lăsate operativ.
Cu stimă, tama

Cristina,
ochiul tău e plin nu doar de propria poezie, dar e generos și cu poeziile altora, mă bucur că ai reacționat la \"roșii-roșii\", era o sintagmă cam riscantă, și faptul că nu ai văzut clișee îmi dă o stare de confort.
Petrache,
ai găsit cuvinte bune pentru mine, mi-ai dat și niște sugestii de lecturi, de exemplu, va trebui să citesc Talismanul.
Vă mulțumesc frumos pentru susținere!
Cu drag, tama